Astronomie la Dragomirna

După eclipsa totală de Soare din 11 august 1999, Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică care are loc la Suceava în perioada 1-10 august 2014 adună din nou în țara noastră un mare număr de pasionați ai cerului înstelat.

 

Așa cum s-a mai anunțat în mass-media, olimpiada va cuprinde probe teoretice și observații practice. Observațiile practice vor consta în identificarea cu ochiul liber și cu telescopul a unor obiecte cerești. Această probă se va desfășura pe 8 august la Mănăstirea Dragomirna, într-un loc ferit de poluarea optică din orașul Suceava. Pe parcursul observațiilor, va fi oprit și iluminatul public din apropiere, astfel încât observatorii vor avea senzația că s-au întors în timp cu sute de ani când, în lipsa altor activități, observarea cerului era o îndeletnicire deosebită. Se pare că la Mănăstirea Dragomirna observarea cerului a fost o preocupare aparte chiar de la fondarea acestui locaș de cult. Deasupra porții de la intrare se află o stemă unică a principatului românesc Moldova, cea mai bogată stemă cu motive astronomice. Astfel, sus, între coarnele zimbrului, care poate fi identificat cu constelația Taurul, se întâlnește o stea; în stânga, de o parte și de alta a zimbrului, întâlnim Soarele și Luna. Aceste elemente se întâlnesc la toate celelalte steme moldovenești, dar la Dragomirna mai întâlnim în plus încă două motive astronomice. În partea stângă a zimbrului se văd coborând șase jerbe asemănătoare unor meteori. La o analiză atentă, acestea provin din direcția constelației Perseu, care se află deasupra constelației Taurul. Se știe că Mănăstirea Dragomirna a fost sfințită în anul 1602 pe 27 iulie stil vechi (6 august în calendarul gregorian) și are hramul Pogorârea Sfântului Duh, care se face sub forma unor limbi de foc la 50 de zile după Paște. Cum în fiecare an în perioada 17 iulie – 24 august se produce curentul de meteori Perseide, care are maximul în jurul datei de 11 august, înclinăm să credem că aceste limbi de foc sunt chiar o reprezentare a curentului Perseide, creștinii de atunci văzând în acești meteori limbile de foc ale Duhului Sfânt. Un alt ornament astronomic deosebit de interesant este o stea cu plete reprezentată sub aceste șase stele căzătoare. La întrebarea ce eveniment astronomic a impresionat atât de mult încât să fie imortalizat pe stema țării, am putea da două răspunsuri. Primul ar fi ar fi o supernovă, stea ajunsă în stadiul final de evoluție care explodează și strălucește foarte puternic. În perioada respectivă a fost observată o supernovă în anul 1604, în constelația Ofiucus, care a fost studiată sistematic de astronomul Johannes Kepler timp de un an. Kepler a scris și o carte intitulată „De Stella nova in pede Serpentarii (Despre noua stea din piciorul Șarpelui)”, motiv pentru care se numește și nova lui Kepler. Timp de trei săptămâni această supernovă a fost vizibilă și ziua și a atins magnitudinea -2,5. Durata totală de vizibilitate a fost de 18 luni și, probabil, i-a impresionat deosebit pe oamenii acelor vremuri. O a doua interpretare ar fi o cometă. În perioada 1626-1629, domnitorul Miron Barnovschi a înconjurat mănăstirea cu un zid de apărare care conține și stema Moldovei. În anul 1618 pe cerul Europei au fost vizibile trei comete: cometa C/1618 Q1 – vizibilă în perioada august-septembrie; cometa C/1618 V1 – vizibilă în perioada noiembrie-decembrie; cometa C/1618W1 – vizibilă în perioada noiembrie-ianuarie. Primele două nu au fost deosebit de impresionate, atât doar că C/1618 Q1 a avut onoarea de fi prima cometă observată cu un telescop, lucru efectuat de astronomul J. Kepler. În schimb, cea de a treia cometă, numită și marea cometă din 1618, a fost foarte strălucitoare și deosebit de spectaculoasă. A fost vizibilă peste două luni în constelația Balanța. Apariția sa a fost menționată în Persia, China, Coreea, Filipine, Europa și a fost studiată de astronomi celebri precum Kepler, Cysat, Wendelin, Hariot, Longomontanus, Snaellius. Pentru prima dată o cometă a fost studiată cu telescopul de Cysat, la Ingolstadt, în Bavaria. După însemnările de epocă, a fost o cometă foarte strălucitoare, cu o coadă care a atins în jur de 70O. Pe teritoriul țării noastre sunt consemnate șapte însemnări despre această cometă. Iată una dintre ele: „1618, 30 noiembrie s-a ridicat dinspre răsărit o cometă uriașă, încât toată lumea se mira cât de mare este, cât de lată și lungă coada ei și se spunea că Dumnezeu vrea să măture toată lumea, căci coada cometei este lată și lungă ca o mătură. A ținut câteva zile, apoi a dispărut” (Sepsi, p.196). Tot la Dragomirna, în biblioteca mănăstirii, se află o psaltire cu miniaturi realizată de Anastasie Crimca în 1616. Pe una din aceste miniaturi este reprezentat regele David în fața soldaților săi, iar deasupra acestora două globuri; unul mare, cenușiu, care sugerează Soarele, iar sub el altul mai mic, negru, care sugerează Luna. De la acestea se îndreaptă trei raze negre spre sol, unde o bandă neagră acoperă munții și terenul. Aici este foarte clar reprezentată o eclipsă de Soare. În perioada respectivă, în zona noastră au fost vizibile două eclipse. Eclipsa din 12 octombrie 1605, cu magnitudinea de 0,82, cu maximul la ora 15.26, și eclipsa din 3 octombrie 1614, cu magnitudinea de 0,5 și maximul la ora 13.44. E posibil ca aceste eclipse să-l fi determinat pe Crimca să le utilizeze ca ornament în miniaturile lui. Aceste constatări ne fac să credem că Anastasie Crimca a fost și un pasionat al observării fenomenelor cerești pe care le-a imortalizat în ctitoria sa. Se pare că Dragomirna este un loc predestinat observațiilor astronomice și ar fi frumos dacă aici s-ar organiza vara o tabără pentru tinerii pasionați de astronomie. În încheiere, urăm participanților de la Olimpiada Internațională de Astronomie succese la proba observațională și, poate, o nouă descoperire, o supernovă sau cometă Cer senin!