Carte de zidire sufletească

IX. Problema sexuală

 

12. Puritatea Omul care vrea să progreseze sufletește trebuie să știe cât ajutor lăuntric poate avea de la deprinderile exterioare. Nu-i o întâmplare că eroii cei mari și biruitori în desăvârșirea de sine pun atâta greutate pe formele și obiceiurile exterioare. Pentru ce să nu folosim pentru educația de sine marea înrâurire a lucrurilor exterioare asupra vieții sufletești? Pentru ce să nu orânduim fapte exterioare, care să ne servească drept pildă și model pentru viața lăuntrică? Orice deprindere exterioară este o sugestie care înlesnește voinței exercițiul lăuntric. Aceasta este îndeosebi adevărat pe tărâmul purității. După cum necurăția exterioară îl molipsește și pe omul lăuntric, tot așa puritatea exterioară se propagă și înăuntru, sporește în noi râvna după tot ce este pur și ne face fără milă pentru tot ce ne pătează sufletul. De aceea, deprinderea hotărâtă și energică cu curățenia exterioară este de-o însemnătate deosebită în lupta împotriva senzualității. Cultul curățeniei exterioare, dacă nu izvorăște din deșertăciune, ci dintr-o năzuință serioasă de apărare lăuntrică, își are rostul chiar în perioadele dificile. În romanul educativ al lui Bjrnson, Casa Curt, se apasă cu tărie asupra acestei metode de educație de sine, ca un leac până și împotriva unei puternice moșteniri patologice. Aici se descrie o mamă care așteaptă un copil după ce soțul ei, cu puțin înainte, își făcuse seama într-un atac grozav de nebunie. Se teme că violența imboldurilor va trece la copil; își găsește însă mângâierea în hotărârea ei de-a chema în ajutor întreaga putere a educației împotriva pornirilor înnăscute. Printre leacurile exterioare ale educației stă în prima linie o curățenie exterioară fără seamăn, prin care se trezește și se întărește în sufletul băiatului un simțământ cu adevărat sfânt pentru puritate. Unii poate exagerează aceste lucruri exterioare și prea le pun la inimă. Sunt, totuși, de mare folos, mai ales dacă le îndeplinește având conștiință de rostul lor lăuntric. Că sunt oameni care în afară sunt foarte curați, iar înăuntru sunt și rămân necurați, acestea nu răstoarnă principiul. Totul atârnă de motivul care stă în spatele curățeniei exterioare; este o apă a deșertăciunii și o apă a purificării, o apă moartă și o apă vie.