O zi petrecută în Rai

Straja, o comună cu oameni gospodari, cu nume simbolic, situată la extremitatea nordică a județului Suceava, în Depresiunea Rădăuților, străbătură de apa râului Suceava. Se învecinează cu Putna, Vicovu de Sus, Brodina și Ucraina. Mărturiile arheologice vorbesc de faptul că teritoriul ei a fost locuit de oameni încă din epoca pietrei.

 

Numele satului vine de la „strajă” (pază). Pe teritoriul ei era un grup de străjeri trimiși de conducerea Mănăstirii Putna, care aveau misiunea de a păzi „braniștea” (proprietatea mănăstirii materializată în păduri și poieni) acestei mănăstiri, precum și a da de veste atunci când apăreau în zonă invadatori. Există și-acum un toponim numit „caraulă”, care denumește un teren situat în partea de sus a satului. Stema localității este reprezentată de un scut, pe fond roșu, cu o poartă din leațuri, deschisă spre trei prăjini cu legături de paie la bază. În partea superioară are creneluri de cetate, din care se preling trei lacrimi, toate din argint. În cimitirul satului ar fi fost o bisericuță din lemn. Între anii 1867 și 1850 sătenii au construit o biserică din piatră, iar pictorul bucovinean Epaminonda Bucevchi a pictat-o în interior. În localitate nu sunt obiective economice. Dar pot fi practicate diferite sporturi, vânătoarea, pescuitul și pot fi admirate renumitele case bucovinene. Localnicul Dorin Pătrăucean a construit și înzestrat, pe cheltuială proprie, un foarte frumos și interesant muzeu etnografic bucovinean. Satul a dat două personalități mari, recunoscute și pe plan mondial: istoricul Dimitrie Onciul (1856-1923), membru titular al Academiei Române, și Nicholas Kotosh (1883-1959), doctor în teologie, profesor și rector al Chemivtsi University în anii 1927 și 1928. În anul 1860 a fost construit primul local al școlii din sat, care acum poartă numele „Dimitrie Onciul”. Școala este frecventată de peste 800 de elevi. În anul 1910 în sat erau 3315 locuitori, în anul 1930 erau 4662 și în anul 2002 erau 5884. Dintre ei, 84% sunt ortodocși, 15% penticostali și 1% de alte confesiuni religioase. Bineînțeles, toți sunt români. Pentru toate cele arătate mai sus, dar, în mod special, pentru că-și trage obârșia din Straja, dl col. (r.) farmacist Gheorghe Juravle, actualmente trăitor și pe meleagurile Bacăului, la reședința sa din Straja a organizat a doua ediție a unei tabere de pictură. De la ucenici la maeștri a invitat 12 persoane și acestea, nemaiașteptând îndemnuri, s-au apucat de pictat. Așa că, la finalul taberei de 8 zile s-au adunat peste 100 de tablouri pe care au fost așternute și semnături celebre. La îndemnul prof. Elena Bostan, președinte al Filialei Bacău a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, precum și la invitația gazdei, i-am călcat din nou pragul. Mai erau două zile de tabără și n-am prea avut cu cine sta mult de vorbă. Fiecare maestru își găsise un loc strategic unde să picteze. Dar maestrul Vasile Crăița Mândra a acceptat să stea de vorbă cu mine, în timp ce, de la balconul hotelului, transpunea pe pânză o casă bucovineană din apropiere. Dar în pauza de masă, binemeritată, maeștrii s-au „dezlănțuit”. Nu mai pridideam cu notatul și, vă rog să mă credeți, am avut ce nota. Dar nu pot reproduce tot ce-am aflat și cred că înțelegeți de ce… Din răspunsurile date veți înțelege ce întrebări am pus. Le dau cuvântul. „Mie nu-mi place globalizarea. Prin ea se pierde esența, fibra neamului. Și aici arhitectura unor case a suferit transformări. Eu sunt îndrăgostit lulea de ferestre. Am și o colecție cu sute de fotografii de ferestre, pe care le-am fotografiat prin peregrinările mele prin țară. Interesantă este și «brama» de la poarta gospodăriei. Chiar lucrarea mea de doctorat a fost «Poarta monumentală». Credința noastră spune că-n bramă se adună sufletele celor morți la casa respectivă. Atunci am descoperit «Miorița», o variantă din Maramureș, care se colindă de Crăciun. Aici, la Straja, m-au atras oamenii, graiul lor, casele și tradițiile. Totul este superb! Mai sunt și colecționar de maximafilie, cartofilie și insigne.” (Aurel Stanciu) „M-au încântat oamenii și peisajul de basm. Lucrez în ulei, pe pânză. Aici m-a uimit arhitectura unor case vechi. Pe lângă tablouri am realizat și desene pe care le voi valorifica acasă. Am expus la toate saloanele Moldovei, ale UAP. Sper să expun și-n continuare… Sunt încântat de această inițiativă a gazdei noastre. Acțiunea este superbă și salutară.” (Ioan Mihalache) „Sunt încântată de arhitectura locului, de felul în care sunt construite casele vechi, detaliile lor arhitecturale. Bucovina este splendidă! Aici oamenii sunt foarte prietenoși, sociabili, cooperanți. Zona aceasta are o lumină particulară și poți picta cu succes. Este un privilegiu c-am fost invitată să pictez între atâția maeștri ai penelului.” (Bianca Rotaru) „Acest loc exercită o vrajă aparte asupra mea și nu numai. Atmosfera este de pace totală și liniște absolută. Din când în când cade asupra mea lumina nordului, specifică numai Bucovinei, lumină care este filtrată, specială, parcă-i un dar al Domnului pentru pictori și fotografi. Atmosfera este biblică. Avem senzația că suntem la capătul lumii de unde drumurile nu mai duc nicăieri. De aceea mă-ntorc aici. Totul îți dă o stare specială, poetică. Am mai întâlnit o asemenea atmosferă la Tețcani, unde domnește duhul lui Enescu. Și peste tot se suprapune spiritul lui Juravle, amfitrionul nostru, asemenea unui tăticuț. Îți mai toarnă un pahar de lapte sau de vin, din care el nu bea.” (Vasile Crăița-Mândra) „M-a atras aici specificul locului, mai ales sobrietatea cromatică. Natura și lumina austeră sunt date de Dumnezeu. Eu sunt un colorist și iubesc tonurile de alb și gri. Clima este cam rece, dar oamenii sunt foarte calzi, primitori, începând chiar de la copii. Când pictăm, stau în jurul nostru și chibițează. Probabil vom crea aici ucenici.” (Marius Crăița-Mândra) „M-a atras la Straja ideea de tabără într-un peisaj necunoscut. Aici e un capăt de țară, dar un început de lume. Fac studiu de peisaj pe tema arhitectură, natură, contraste cromatice, încadrarea caselor în peisaj. Mă bucur să pot picta asemenea minunății. Aici și creierul lucrează altfel ca la noi, la Botoșani sau la Bacău.” (Ioan Burlacu) „Aici, la Straja, m-au atras natura, colectivul, atmosfera de deal-munte. Parc-aș reveni acasă la mine, la Câmpulung Moldovenesc. Am remarcat oamenii gospodari și copiii foarte cuminți, respectuoși, toți fiind credincioși, curați la suflet, cu mult bun-simț. Lucrez în tehnică mixtă: culori de acril și utilizez colajul. Nu fac peisaj, dar fac comparații cu elementele din natură. Casele, ca nicăieri, sunt bogate în grădini cu flori multicolore. Și curțile, și grădinile sunt foarte îngrijite, oameni-s sufletiști, bine construiți și o duc bine.” (Dany-Madelaine Zărnescu) „Revin a treia oară la Straja și voi reveni ori de câte ori voi fi invitat. Aici totul îți încântă sufletul și mintea. Vestigii arhitectonice, case țărănești vechi, gospodării și copiii. Sunt bucovinean de la Botoșana, dar aici relieful este diferit. Noi căutăm foarte mult arhaicul de care, din păcate, nu se mai ține cont. Bucovineni sunt peste tot pentru că viața i-a împrăștiat prin lume. Bucovina este unică și veșnică.” (Ilie Boca) „Sunt încântată de aceste meleaguri. Aici peisajul este deosebit, maturii și copiii sunt superbi, iar arhitectura caselor este unică. Aici pot picta la tot pasul. Mă-ncântă coloanele caselor și peisajul. Pictez în ulei pe pânză. Oricând voi lăsa totul și voi reveni în Bucovina.” (Silvia Tiperciuc) Doar cu maestrul Ștefan Pristavu n-am putut sta de vorbă pe îndelete. Pe lângă pictat, avea de lucru cu copiii din sat. În timpul mesei ne-a povestit ce bine se simte între copii, mai ales că s-a împrietenit cu cei din sat. Ei îl asistă când pictează și chiar comentează ce văd pe șevalet. În finalul taberei urma să organizeze un nou concurs de pescuit cu ei. A mai organizat câteva, la care le-a dat diferite premii, printre care și undițe profesionale. Aici, la Straja? Este o gură de rai unică! Aflând că sunt la Straja, și mai ales în compania cui, dl prof. Mihai Semenov, băcăuan prin adopție, dar bucovinean prin naștere, s-a deplasat de urgență aici. Nici nu vă închipuiți câte întâmplări din viața lor am aflat în timpul discuției la care am fost martor. Vă asigur că întâmplări foarte interesante. Am reușit să stau de vorbă și cu două fetițe ale maeștrilor: Ioana Ruxandra Stanciu (9 ani) și Smaranda Mihalache (13 ani). Sunt pictorițe în devenire, deja având lucrări expuse în diferite expoziții de profil. Sunt calme, concentrate asupra a ceea ce lucrează. Au multe schițe ale caselor, realizate în creion. Sunt sigur că viitorul picturii este pe mâini bune. Cu dl col. Juravle, inițiatorul, organizatorul și sponsorul total al taberei de pictură nu s-a putut discuta despre ea. Este tipul bucovineanului de demult: tace, face și nu se simte bine când îl lauzi. „Au vorbit destul ceilalți despre acest lucru. Ce rost are să mai vorbesc și eu?” replică imediat amfitrionul. Ochiul său vigilent, de mare gospodar, vede totul, să nu lipsească nimic oaspeților săi, iar artiștii să picteze în liniște, nestingheriți. Domnia-sa, un adevărat Mecena al culturii străjene și nu numai, ar merita atenție și din partea autorităților, nu doar cele locale. Prin tot ce face, cred că merită un loc alături de cele două personalități ale comunei și titlul de „Cetățean de onoare”. Știu, respinge orice fel de laude, dar comunitatea trebuie să i le acorde. Să știți că, după ce plecasem cu mare regret din Straja, chiar pe drum, în mintea mea au început să încolțească multe întrebări. N-am reușit să aflu răspunsurile căutate. Numai acești oameni mi le vor da, poate, într-o întâlnire viitoare. Dacă veți citi cu atenție aceste rânduri, veți găsi motivația afirmației mele din titlu.