Actorul și sălbaticii

Nu-i tocmai așa mare mirare că politicianul liberal-independent Mircea Diaconu s-a calificat în Parlamentul European și chiar cu un scor atât de mare. Este foarte posibil ca mulți dintre cei care recent și-au concretizat simpatia pentru el în voturi să-l fi votat inclusiv pe actorul foarte popular de cinema, poate chiar și unele roluri ale acestuia, de „om simplu”, aflat pe căi sinuoase, încercând să răzbată, ca erou moral, uneori donquijotește, printr-o lume nebună, plină de contradicții; ca și mulți dintre spectatorii de film, de altfel. I-au mai fost însă de folos ANI și PNL, structuri care l-au făcut să-și ia în serios noul rol de victimă aproape inocentă.

 

Se pare însă că a contat enorm și faptul că profilul recent al politicianului Diaconu a fost expus și potențat în talk-show-urile și emisiunile de știri ale Antenelor care (cu voie, fără voie?) l-au transformat într-o mașină de smuls voturi ce, altfel, s-ar fi putut împrăștia haotic ori s-ar fi dus spre partidele așa-zise de dreapta. Așa că Diaconu a fost privit dintr-o dată în chip de politician de mare încredere, în orice caz unul mult diferit de alții, de-a stânga ori de-a dreapta eșichierului, deveniți antipatici. Rol nu cu mult diferit de cel al (manipulatului!) Spirache Necșulescu din „Titanic vals”, deși acesta zicea… „Să nu mă votați…, fiindcă nu merit să intru în Parlament, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi și nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint și să vă înșel buna voastră credință?”. De-acum, rămâne de văzut cum va gestiona parlamentarul european capitalul politic pe care și l-a făcut și care i-a fost scris… Ați văzut „Filantropica”? Ovidiu Gorea (interpretat de Mircea Diaconu) întreabă: „Aveați o carte aici, «Nimeni nu moare pe gratis». S-a epuizat?”. Iar vânzătorul îi răspunde: „Bătaie a fost pe ea! S-a vândut fix trei exemplare”.