Educația morală

Pe zi ce trece scade permanent nivelul cultural și moral al poporului român. Școala, Biserica, familia etc. produc permanente confuzii („controverse”) spirituale. Legile, reformele nu găsesc măcar o soluție de ieșire. S-a ajuns în situația în care elevii pun „note” la profesori, la preoți și la părinți. De parcă această mare „ocrotire” de Stat le conferă drepturi nelimitate pentru „inocența” lor.

 

E adevărat, elevii, copiii, adolescenții au nevoie de ocrotire. Dar la fel și bunicii și părinții acestora. Nu este normal ca profesorul, preotul, părinții să fie șantajați sentimental de acești copii, în baza unor „drepturi” discutabile. E adevărat, există abuzuri relative din partea școlii, a familiei sau poate a Bisericii. Dar până la actele de violență incalificabile ale unor elevi de toate vârstele e o distanță foarte mare. În fapt, autoritățile abilitate cunosc ce se întâmplă în cluburi, discoteci, parcuri, mai ales noaptea. S-a ajuns la situația în care noaptea aparține acestor odrasle ale noastre. Cântă, strigă, înjură, se droghează, intră în comă alcoolică, fac tot felul de fapte indecente, pornografie etc. În fapt, aceste acte huliganice sunt o provocare față de societatea apropiată. Prin blocuri, în spatele ușilor închise, părinții, profesorii, preoții, bunicii ascultă cu spaimă ce se întâmplă și se tem de aceste găști de cartier din ce în ce mai agresive. Vine întrebarea: „Până unde societatea, autoritățile pot permite acest gen de manifestări?”. Fiind vorba de o boală socială, aceasta trebuie tratată cu mijloacele adecvate. Trebuie pus diagnostic și apoi să se ofere medicamente sau măsuri clare, severe, de sancționare a violențelor, vandalismelor, actelor antisociale. Acum, mai nou, și ziua sunt agresate, verbal sau fizic, persoane în vârstă pe stradă, de acești elevi „ocrotiți” de lege. A venit timpul ca școala să fie școală, familia familie și elevii să poarte număr matricol și numele școlii, iar măsurile coercitive să se aplice prin legi clare acestor elevi (muncă în folosul comunității, afișaje publice, în presă etc.). Schimbarea morală nu se face de către copii față de adulți, ci invers! Încă nu este prea târziu, deși rebuturile în serie, în mari proporții la generațiile postrevoluționare ating cote alarmante. Iar vina este foarte mare din partea tuturor celor care după revoluție au reușit două mari performanțe: câini vagabonzi și elevi de circumstanță care au ca familie gașca, iar ca școală violența și imoralitatea. Oare trebuie să chemăm pe altcineva să ne învețe ce să facem, ori noi înșine vom opri această involuție? CONSTANTIN BOBOC, scriitor, Fălticeni