Protopopiatul Radauti

Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Siret: Hram în Casa Domnului

Biserica cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Siret a fost construită în perioada 1934-1936 de către comunitatea luterană de rit augustin din oraș, care la vremea aceea număra aproximativ 120 de persoane. Clădirea bisericii este din cărămidă, acoperită fiind cu țiglă. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, mulți creștini luterani au emigrat în Germania, bunurile lor fiind predate statului român prin proces-verbal și primind pentru acestea despăgubire.
 

Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Siret

Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Siret

Mult timp biserica a fost închisă, fiind folosită ca loc de joacă pentru copiii din zonă, astăzi oameni maturi, care, atunci când intră în biserică și văd schimbările făcute de-a lungul timpului, își aduc aminte aproape cu jenă de cum arăta biserica atunci când o foloseau ca loc de joacă și cum arată acum când este activă. În anul 1988, atunci când au început lucrările de reparații și de pictură la biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din centrul orașului, sub îndrumarea preotului Vasile Merlă, biserica a fost renovată și adaptată pentru a se putea sluji slujbele ortodoxe în acest locaș. S-a montat o catapeteasmă, care astăzi se afla la capela spitalului de boli neuropsihice din Siret, s-au făcut reparațiile necesare atât în exterior, cât și în interior și s-au oficiat aici toate serviciile religioase până în anul 1993, când s-a resfințit biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Și atunci, aici, în această biserică, se oficiau servicii religioase, doar ocazional, cu prilejul hramului sau pomenirii morților. În anul 1996, începând cu data de 1 mai, am fost numit preot paroh la parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Siret, parohie formată din rearondarea parohiilor „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și „Sfânta Treime”. O particularitate a acestei biserici este aceea că este o biserică cu altarul spre apus și nu spre răsărit, cum este de obicei orientată o biserică, dar nu este singura biserica ortodoxă din țară care nu are altarul spre răsărit. Pe data de 14 iulie 1996 am fost instalat ca preot paroh la această parohie de către vrednicul de pomenire PS Gherasim Putneanul, alături de duhovnicul meu, ieromonahul Daniel. Până la acea dată slujisem, începând cu 16 iunie 1996, împreună cu preotul Vasile Merlă, la biserica din centrul orașului. În perioada imediat următoare de după instalarea mea am început să organizez parohia prin alegerea unui consiliu parohial și stabilirea unor priorități în dezvoltarea vieții spirituale a credincioșilor parohiei. Am deschis o acțiune în instanță pentru a putea dobândi dreptul de proprietate definitivă asupra bisericii și terenului aferent, și în baza unui ordin al Consiliului de Miniștri din 1947 și a dreptului de uzucapiune, de folosință îndelungată de comunitatea ortodoxă a bisericii, s-a reușit obținerea unei decizii definitive de proprietate asupra bunurilor bisericii de către comunitatea ortodoxă arondată noii parohii. În același timp, am încercat dotarea locașului de cult cu cele necesare bunei desfășurări a serviciilor religioase. Pentru a putea realiza acest lucru aș vrea să spun că am avut alături oameni de bună credință, atât din cadrul parohiei, cât și din afara ei, care au înțeles că doar împreună vom reuși să mergem înainte și să formăm o comunitate unită ca o familie mai mare. Aș vrea să amintesc aici câteva nume ale unor oameni din parohie care au avut și au încă o contribuție importantă în viața spirituală a parohiei. Aș aminti aici familia Neculai Gușetu (trecut la cele veșnice) și Silvia, care au fost primii oameni care m-au întrebat de ce am nevoie în biserică pentru buna desfășurare a serviciilor religioase. Apoi aș aminti familiile Mihai Stanichievici (trecut la cele veșnice) și Elena, Octavian Olariu și Mărioara, Vasile Tablan și Rodica, Mihai Zazuleac și Maria, Ilie Costiuc și Silvia, Viorel Covașă, Radu Irimciuc, Viorel Ursachi și alții, care, după cum spuneam, s-au implicat și se implică în continuare în viața parohiei. S-a reușit, în timp, dotarea locașului de cult cu obiecte liturgice, veșminte preoțești și cărți liturgice, pentru desfășurarea în bune condiții a serviciului liturgic. Cu prilejul slujbei de hram din 1997 am avut bucuria de a avea în mijlocul nostru pe PS Gherasim Putneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, alături de un sobor de preoți, iar răspunsurile la strană au fost date de corul „Sanctus” de la catedrala mitropolitană din Iași, cor dirijat de prof. dr. Costel-Mirel Nechita, un bun prieten al meu. Începând din acest an și până în anul 2004, la slujba de hram a bisericii ne-am bucurat de prezența PS Gherasim Putneanul. La slujba de hram din anul următor am invitat, ca să dea răspunsurile la strană, corul bărbătesc al parohiei „Adormirea Sfântului Ioan Evanghelistul” din Horodnic de Jos, satul meu natal, cor care a fost condus timp de 36 de ani de tatăl meu, trecut și el la cele veșnice. Aș vrea să amintesc aici și câteva nume ale unor preoți care au participat, de-a lungul anilor, la slujbele de hram ale bisericii noastre, și anume Vasile Merlă și Ioan Hapenciuc din Siret, Ilie Roteliuc de la Pădureni-Siret, Petru Prelipcean de la Costișa, Florin Lavric și Angel Prelipcean din Rădăuți, Ionel Maloș (trecut la cele veșnice) de la Laura, Alexandru Pitic și Florin Vatamaniuc de la Horodnic de Sus și lista ar putea continua. Menționez, în mod deosebit, pe preotul Mircea Dabâca de la parohia Calafindești, trecut la Domnul după lupta cu o boală cumplită, de la care am avut de învățat foarte multe și căruia îi voi păstra o vie amintire, pomenindu-l la toate rugăciunile În anul 2003, pe data de 19 octombrie, am avut onoarea de a avea în mijlocul nostru pe ÎPS Pimen, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, la slujba prilejuită de sfințirea noii catapetesme cu care am împodobit biserica. Această catapeteasmă, realizată din stejar prin contribuția tuturor credincioșilor din parohie, și nu numai, a fost sculptată de Constantin Lucescu din Rădăuți, trecut și el între timp la Domnul, și pictată de familia de iconari Matei și Maria-Kornelia Schinteie din Covasna. Mai sunt și alte realizări pe care aș vrea să le amintesc aici, arătând, încă odată, contribuția tuturor credincioșilor din parohie la cele împlinite până acum și nădăjduim și la cele viitoare pe care vrem să le înfăptuim. Amintesc aici dobândirea a 5 ha de teren agricol – 2 ha de la o familie din București, iar 3 ha de la parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Siret, instalarea încălzirii centrale a locașului de cult, un lumânărar construit în afara bisericii pentru a proteja interiorul acesteia, dobândirea, de la Primăria Siret, a unui spațiu locativ oferit spre administrare permanentă parohiei, instalație de sonorizare, schimbarea acoperișului bisericii și acoperirea cu tablă Lindab, schimbarea geamurilor și ușilor bisericii, montându-se geamuri și o ușă termopan, iar ușa de la intrare – din stejar sculptat, renovarea interioară a bisericii. În acest an ne-am propus, și cu ajutorul lui Dumnezeu nădăjduim să realizăm, să schimbăm fațada bisericii prin reparațiile de tencuială și aplicarea de izolație termică, încercând să dăm o altă înfățișare exterioară acesteia. E și normal ca atunci când vrei să faci ceva util în viață să întâmpini și greutăți și nu pot să nu spun că am întâmpinat și noi greutăți de multe ori când am încercat să facem ceva pentru biserică, pentru Dumnezeu. De multe ori aceste greutăți au venit din partea unor oameni care nu au înțeles, la început, ce vrem să facem noi, dar noi am mers înainte, căci știm că nu vom putea să-i mulțumim pe toți în ceea ce facem. Mă bucur însă că cei mai mulți au înțeles și continuă să ne ajute în ceea ce facem. Anul acesta, la slujba de hram am fi avut bucuria de a avea în mijlocul nostru pe pr. Constantin Hrehor, de la parohia Grănicești, recunoscut, așa cum el însuși spune, ca un preot între scriitori și ca un scriitor între preoți. Nu a putut veni din motive obiective, dar îi spunem și pe această cale „La Mulți Ani” cu prilejul zilei onomastice. Au fost prezenți Petru Prelipcean de la Costișa, Angel Prelipcean din Rădăuți, Cristian Melniciuc din Siret și alți câțiva preoți. Suntem conștienți că mai avem multe de făcut, nu numai în ceea ce privește locașul de cult, dar mai ales în ceea ce privește sufletul nostru și, de fiecare dată, încercăm, atât cât ne stă în putere, să facem ceea ce depinde de noi pentru aceasta, rugând pe Dumnezeu să ne ajute. Într-o lume în care din ce în ce mai mulți oameni suferă de pe urma degradării morale a vieții, a lipsurilor cu care se confruntă, a faptului că uneori se revoltă împotriva lui Dumnezeu, acuzându-L pentru neîmplinirile lor, este nevoie ca în fiecare biserică, în fiecare casă, în fiecare comunitate să înălțăm rugăciuni către Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca să ne ajute să trecem mai ușor peste încercări și să ne întărească în credință. Dorim să urăm sănătate și multe împliniri duhovnicești celor care poartă numele de Constantin și Elena și să aibă un model de urmat în persoana acestor sfinți. Preot IOAN COLBAN

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI