„Caii de sub Chiciura” – album fotografic și expoziție

Recent, la Universitatea „Ștefan cel Mare”, s-a deschis expoziția de fotografie a lectorului univ. dr. Codruț Șerban, prodecan al Facultății de Litere și Științe ale Comunicării, un artist autentic și un coleg de excepție.

 

În reproduceri alb-negru pe format mare, într-un ansamblu de imagini marcat de distincție, rafinament și originalitate, sunt expuse peste 20 de fotografii cu cai. Da, în acest secol – care, ca și precedentul, se află sub „tirania imaginii”, când mijloacele digitale performante, camerele foto și telefoanele mobile, produc cu frenezie milioane de poze de toate tipurile, genul „selfie” (autofotografiere) făcând ravagii pe Internet –, profesorul C. Șerban cutreieră, de mai bine de 6 ani, zonele din nordul Bucovinei (pe Valea Lucavei, sub Chiciura – locuri de basm ancestral) și face poze „clasice” cu cai de rasă. Trebuie precizat că aceste fotografii sunt, de fapt, copii sau variante libere extrase din albumul său intitulat „Caii de sub Chiciura” (Editura Universității Suceava, 2013), care este reperul de bază al evenimentului cultural. În splendide condiții tipografice, paginile color vorbesc despre o lume îndepărtată, paradisiacă și atemporală, dându-ne șansa de a regăsi „ritmul naturii într-o societate care confundă progresul cu viteza” (cum bine subliniază în prefața sa prof. univ. dr. ing. Mihai Dimian, prorector al universității). Modelele sunt aproape unicat – cai huțuli și o rasă mixtă de la celebra herghelie Lucina –, surprinse, de ochiul versat și sensibil al artistului, în ipostaze inedite, insistând pe cel puțin două exemplare de cabaline care par coborâte din tablourile pictorilor renascentiști. Corpurile masive, cambrate sau dezinvolte, musculoase, strălucitoare și puternice, înșurubate în aer în bătălia armăsarilor, cu coamele uriașe răsfirate în vânt ca un șuvoi ireal de fuioare negre, sau animalele blânde, în decoruri montane de legendă, surprinse iarna în ocol sau vara pe tăpșanele verzi în cele mai expresive momente, fac subiectul de serie al fotografiilor. Dar nu atât reproducerea realistă și fidelă dă farmec acestor imagini, ci unghiul de vedere căutat îndelung, captarea „în locul potrivit și la momentul oportun” a celor mai interesante scene derulate în mișcare, exploatarea aleatoriului și a surprizei ce intervin în peisaj, ajungând, la final, în faza de procesare pe calculator, să redimensioneze suprafețele prin cropare și să verifice cromatica lor. De fapt, C. Șerban nu face simple și banale fotografii pe plaiuri mioritice, ci compoziție artistică propriu-zisă, fixând centrele de interes vizual, plasând orizontul în „secțiunea de aur” a paginii, calculând cu răbdare căderea luminii și a umbrelor ce reliefează plastic volumele și dă pregnanță conturului, precum are grijă de plasarea ritmică a „personajelor” în spațiul natural odată cu pivotarea riguroasă a punctului de stație al aparatului. Cu alte cuvinte, are cunoștințe temeinice de artă și tehnică fotografică digitală. Excelența intuiției formelor, simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, dublate de talentul nativ al autorului, fac din majoritatea fotografiilor mărturia unei realități irepetabile în imagini cu valoare estetică. Prin conținutul său iconografic și al textelor care îl acompaniază, acest album se constituie, în fond, într-o veritabilă monografie a unei instituții – Herghelia de la Lucina. Tipărit sub auspiciile universității sucevene și cu sprijinul direct al Romsilva, volumul beneficiază de un studiu succint, dar elocvent, privind istoricul și profilul hergheliei, semnat de dna inginer Mihaela Sarafescu, precum și de notele de reportaj („Despre oameni și cai”) ale Ralucăi Aftene, jurnalist la studioul TVR Iași. Din punct de vedere grafic, ținuta elevată a cărții se datorează lectorului univ. dr. Alexandru Diaconescu, cel care a asigurat, cu talent și competență, designul copertei și punerea în pagină a ilustrațiilor. În preambulul cărții sale, Codruț Șerban mărturisește că, fiind copil în Udeștiul natal, a „scrutat pentru întâia oară zarea prin urechile unui cal”. Astăzi, pentru el zarea a devenit orizontul unei lumi străvechi și fabuloase, iar caii sunt ființele pasiunii și imaginației sale, într-o poveste fără sfârșit…