Iarba

…Iar din stația CFR aproape pustie (prin care mai trec, fără oprire, un „internațional” și câteva marfare, iar pentru călătorii locului, un automotor de pe vremuri) intrăm în sat pe drumul cu pietriș. După câteva case drumul face un cot și merge paralel cu imașul de pe care câteva oi și capre nu ne bagă în seamă. Iar călăuza mea îmi spune, ca odinioară, să părăsim drumul și să înaintăm pe marginea imașului.
 

L.D. CLEMENT

„Vezi iarba?” îmi atrage atenția, iar eu o văd. Iarba. Frumoasă, așa cum îi șade bine ierbii în luna mai. Prin ea, abia dacă se zărește, prelungă, urmă de pas. Iar explicația este aceasta: „De aici, toți oamenii o luau pe cărăruie, fie că erau navetiști, fie că mergeau la târg, fie că umblau prin sat…”. Să se fi schimbat obiceiurile oamenilor? întreb sesizând târziu lipsa cărării, privind apoi peste umăr în dreapta, pe urmă tot înainte: în așezarea tăcută, străbătută arar de câte un automobil fălos, au răsărit multe case mari, cu 1-2 etaje, balcoane de fier forjat la sud și la apus, curți cu garduri înalte, parcă pustii. „Nu mai sunt atâți oameni cât s-o mai calce” îmi dă în vileag călăuza, iar eu deja îmi închipui ierburile crescând imens, înghițind oile, drumul și casele cele mari, într-o natură sălbatică precum cea de dinainte de desțelenire…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: