DR. FR. W. FOESTER „Îndrumarea vieții“

Carte de zidire sufletească

VI. Omul și banii
 

2. Socoteala Mulți oameni cred că idealismul este esențial, iar cine-l are nu trebuie să-și mai bată capul cu nimicurile vieții, îndeosebi cu problema existenței materiale. Aceasta este fals din temelie. Ca urmare a unei atitudini prea idealiste, poți ajunge de-a dreptul criminal: ridicându-te, chipurile, mai presus de faptele și nevoile concrete ale vieții, poți să te vâri pe tine și pe-ai tăi în necazuri așa de crâncene, încât idealismul cu aripi ajunge un mare păcat. Un idealism sever, o severă educație de sine, ca să vezi cu ochii ce înseamnă să ții seama de fapte, să ai groază de orice joc cu iluziile, constituie cea dintâi și cea mai însemnată temelie pentru o sănătoasă îndrumare a vieții. Fără a-ceastă temelie, idealismul degenerează în ușurătate, în iluzionare și în fantazare. De aceea, socoteala, chiar răssocoteala cea mai elementară în gospodăria personală are o însemnătate a sa adâncă, oarecum simbolică pentru purtarea responsabilă față de toate cele existente. Arta de a aduna cinstit și de a scădea tot așa de cinstit este în strânsă legătură cu capacitatea de a-ți asigura o serioasă îndrumare a vieții și îi răsplătește însutit pe cei care o cunosc și o respectă; pe cei care o disprețuiesc, se răzbună până într-al treilea și al patrulea neam. A socoti înseamnă a vedea realitatea așa cum este, a ști să deosebești ce se poate de ce nu se poate, în loc să te înșeli singur și să închizi ochii înaintea lucrurilor care nu-ți convin. A socoti este sinceritatea aplicată, este providența pământească a omului. Socoteala ne apără de toate ispitele diavolești care dau peste noi, când printr-o îndrumare visătoare și nechibzuită a vieții am călcat în picioare realitatea și acum vrem să cârpim artificial pagubele. Mulți oameni nu ajung niciodată să cunoască binecuvântarea unei gospodăriri ordonate, fiindcă nu și-au dat seama la vreme de adânca însemnătate a socotelii. O socoteală exactă le pare întotdeauna o pedanterie și un lucru de mâna a doua. Ei nici n-au habar ce influență are asupra tuturor obiceiurilor vieții, a cugetării și simțirii ținerea socotelilor, câtă curățenie și câte cercetări de sine izvorăsc din obiceiul de a închide seara casa în regulă, câtă putere educativă se revarsă din renunțarea ce ne-o insuflă o drămuire limpede a mijloacelor noastre și cum mulți inși care mai târziu au pus mâna pe banii altora, puseseră mai întâi mâna pe banii lor, nu cunoscuseră adică o despărțire lămurită a fondurilor în gospodărirea lor. Cine a aflat odată câtă însemnătate are o gospodărire precisă pentru voință, ba chiar pentru întreaga rânduială lăuntrică a omului, cine și-a dat seama că toate acestea izvorăsc dintr-un realism viteaz și dintr-o energie care organizează viața, acela va dobândi o silă de nebiruit față de obiceiul de a face datorii și de a cheltui mai mult decât îți dă mâna, precum și față de jocurile de noroc, de orice fel. Socoteala și răs-socoteala pot fi expresia unui egoism josnic; pot fi, totodată, expresia unei cunoașteri mature de sine și a unei hotărâte conduceri spirituale a vieții. A trăi fără socoteală este ceva animalic, înseamnă a te coborî din starea activă în starea pasivă, unde nu mai conduce omul lucrurile, ci lucrurile îl conduc pe om. Iar cine se împacă cu rolul acesta într-un domeniu, o va face în curând și în alte domenii. Se cuvine dar să smulgem ușurătății fatale, care nu vrea să-și bată capul cu elementele materiale ale vieții, toate vălurile cu care se acoperă și să recunoaștem nemăsurata însemnătate intelectuală și morală a unei gospodăriri bănești chibzuite. Omului i s-a dat materia nu spre a fi copleșit de ea, nici spre a se ridica mai presus de dânsa pe spinarea altora, ci spre a căuta s-o pună în serviciul spiritului. Prevederea, rânduiala, precizia în administrarea lucrurilor materiale sunt treptele elementare ale oricărei dominații spirituale asupra vieții. Iar unde spiritul tinde să se lepede de aceste sarcini elementare ale suveranității sale, acolo factorii materiali capătă atâta putere, încât ajung o groaznică piedică în întreaga desfășurare a vieții, ba încă gospodărirea materială proastă devine un mare semn de întrebare pentru propria energie creatoare, se transmite și celorlalte funcțiuni sufletești, tulbură disciplina, armonia și statornicia lor și sapă, încet dar sigur, înseși temeliile conștiinței.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: