Suceava – 1957
Suceava – 1970
De acolo se vede perspectiva dinspre răsărit a centrului orașului, fotografia primă fiind realizată în iarna anului 1957. Parcul central este continuat spre Biserica „Sf. Dumitru” de zecile de clădiri existente de-a dreapta străzii „Ștefan cel Mare”, dar și în stânga acesteia, inclusiv cele care în acea zonă străjuiau clădirea Palatului. Celor deprinși deja cu cubismul blocurilor de locuințe, devălmășia priveliștii din 1957 oferite de oraș nu le încântă privirea: prea multe clădiri, prea amețitor joc de înălțimi, prea multă neliniște sugerată de dezordinea amplasamentelor. Imaginea din 1970 (13 ani mai târziu deci) prezintă un peisaj radical schimbat: alături de parc și în continuare nu mai există mulțimea de clădiri aparținând tot atâtor proprietari cu gusturile lor în materie de construcție, cu posibilitățile lor materiale în a-și permite construirea unui imobil mai impozant sau mai puțin, cu coloristica diferită pe care ne-o imaginăm privind aceste fotografii alb-negru. Până la biserică și la celebrul ei turn al clopotniței se văd doar blocuri masive și identice, chiar dacă sunt amplasate și-n cruciș, și-n curmeziș, registrul înălțimii fiind ponderat doar de cele două turnuri simboluri ale „ceea ce a fost”, și de noul, impunătorul, aproape obraznicul bloc turn, triumfător ca vremurile în care a fost înălțat. În această adevărată cetate de blocuri era găzduit probabil triplul sau cvadruplul numărului locuitorilor adăpostiți, în același perimetru teritorial, de stolul de case existente până a fi rase de pe fața pământului. Căci acesta este mesajul profund și necruțător al celor două perspective asupra lumii realizate de Dumitru Vințilă: noul nu se înstăpânește asupra vechiului decât dacă îl razi pe acesta din urmă de pe fața pământului. Filosofia aceasta nu este nouă, numai că triumful marxismului i-a conferit acestuia o infinită doză de cruzime, neîntâlnită în destinul arhitectonic al urbelor europene decât atunci când bombardamente cumplite le-au făcut una cu pământul…
Comentarii