Un rămas bun de 33 de ani

Poate chiar în iarna de la întâlnirea anilor 1981-1982, am ajuns pentru un reportaj la Sadova. Comuna strălucea în lumina soarelui și a zăpezii și sănii cu zurgălăi anunțau o zi minunată.
 

Însă pe chipul primarului de atunci am deslușit părerea unei umbre. Comuna avea un oaspete important, iar tinerica de la ziar, de la Suceava, neanunțată, crea o problemă în programul său. De altminteri și al așezării. Dar cum duceam cu mine experiența unui deceniu de redacție la un cotidian din sudul țării, și cum și aici, ca peste tot în zonă, aveam foști colegi de la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, l-am asigurat că mă descurc, nu e nevoie să mă însoțească, nici el, nici altcineva, secretarul sau vreun funcționar. „Ce se întâmplă?” am vrut să aflu la secția unde se colectau și parțial se prelucrau fructele de pădure. „Primul secretar? Vreun ministru?” „Nu, a clătinat Mihai Lazăr din cap. Ilie Dan, de la Iași. La școală. Dar poate trece și pe aici”, a continuat gânditor. Posibilitate luată în considerare și la făbricuța de mobilier, dar și la dispensar. De-abia acolo Rodica Fucec, soția medicului, cu alt nume acum, dar eu o știam tot cum era strigată de pe fila de catalog a clasei a XI-a E, m-a lămurit cu respect: „Profesorul de la Universitatea Iași. A venit pentru o inspecție de gradul I”. „Și eu care credeam că a sosit Eusebie Zbranca!”, am glumit invocând cea de-a doua celebritate (știută de mine atunci) a Sadovei, după Dragoș Vicol. Dar Rodica m-a privit cu severitate și mi-a explicat cu răbdare, nu numai valorosul endocrinolog predase la o universitate în Franța, ci și Ilie Dan. „Este de aici?” am bătut în retragere. „Nu, din Pârtești, dar ține la Sadova”. Și Sadova, clar, ținea la el, școala cel puțin plutea într-o amețitoare mireasmă de cafea și strălucea prin zecile de amănunte care îi dădeau un aer festiv. După ceasul amiezii, când îmi încheiasem documentarea și mă grăbeam spre stația de autobuz ca să prind de la Câmpulung trenul pentru Suceava, m-a ajuns din urmă, venind în fugă, primarul. Domnul (în zonă niciodată cuvântul nu a fost ostracizat, cel puțin în discuțiile în particular) Ilie Dan, el însuși și o familie de gospodari mă invitau să vin să mănânc ceva, să nu plec flămândă la drum. Cum pe unde trecusem fusesem tratată ba cu un suc de zmeură, ba cu o plăcintă, și cum chiar mă grăbeam, l-am refuzat. S-a întunecat. Cum să-i spună asta Domnului Profesor? „Bine, am acceptat, dar numai un sfert de ceas, și numai o cafea!” S-a luminat: ,,Vă ducem cu o mașină la gară!” Astfel am trecut pragul unei gospodării tip Sadova, adică înstărită, curată și primitoare și într-un forfot-zbor de gospodine cu platouri, farfurii și bunătăți, am intrat într-o odaie mare, în care începuse un ospăț împărătesc. În capul mesei se afla Ilie Dan, care nu doar s-a ridicat și mi-a sărutat mâna, prezentându-se, dar m-a și invitat să iau loc în dreapta sa. Atâta considerație a stârnit una pe măsură din partea mesenilor, care m-au asaltat cu urări și delicatese, așa că sfertul de ceas trecând repede, nu am apucat să-mi dau seama dacă datoram atitudinea lui Ilie Dan galanteriei sale înnăscute, faptului că eram ziaristă sau că făceam parte din echipa prietenului său Ion Paranici. L-am reîntâlnit de câteva ori, întotdeauna în redacție, trecea să mă salute, dar am schimbat puține cuvinte, timpul acestor treceri fiind destinat aproape în exclusivitate fostului său coleg de studenție. În schimb, a fost prezent uneori cu articole în paginile de „Literatură și Artă” din „Crai nou”, pe care am început să le realizez din anul 1997. Și mi-a trimis în dar, aproape fără excepție, volumele pe care le-a semnat ca literat. Semnul de rămas bun pe care mi l-a făcut din prag la plecarea mea din Sadova se reverberează azi, la plecarea lui Ilie Dan dintre noi, în surâsul acelei amintiri și în foșnetul cărților sale.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: