Prefectul Victor Morariu

 

Cel mai mare dintre copiii părintelui Constantin Morariu, Victor pe numele său (născut la 12 februarie 1881 în Toporăuți, decedat la Caransebeș, în refugiu, la 1 iulie 1946), „bădița” familiei, a dus o viață chinuită, cu o soție bolnavă, el însuși nefiind de o constituție robustă, lucruri care nu l-au împiedicat să se manifeste ca unul dintre cei mai buni profesori de limbă și literatură germană, atât la liceul din Suceava, cât și, din 1929, la Universitatea din Cernăuți. În contul său putem trece câteva studii de rezistență, precum și o intensă activitate în cadrul societăților culturale sucevene. Ca student a făcut parte din Societatea academică „Junimea”, în care a activat în secțiunea culturală, perioadă în care a ținut conferințe și a redactat reviste umoristice. În timpul Primului Război Mondial rămâne la Suceava, fiind punctul de contact al familiei risipite în cele patru zări: părinții în Rusia, la Elisabetgrad, Aurel în România, Leca pe fronturile austriece. Imediat după Unire, este redactor al primelor 14 numere din „Gazeta poporului”, care a apărut la Suceava, cu începere din 29 decembrie 1918, calitate în care promovează poezia lui Constantin Sasu, din Vama, căruia îi scrie: „Cu drag am tipărit poezia D-tale, care e de tot frumoasă și arată că ai mare dar la făcut versuri și că ești adevărat român bun”. După decesul primei soții, se căsătorește a doua oară cu Porfira Ieșan, sora profesorului universitar Al. Ieșan, în 1942. Activ publicist încă din tinerețe, redactor al revistei „Junimea literară” încă de la primul număr (1904), Victor Morariu este notabil prin lucrări de referință, din care spicuim doar câteva: Călăuza istorică a orașului Suceava (1921), Novalis – teoretician al romantismului (1924), Începuturile nuvelei germane. Premisele istorice. Teoria. Goethe. Tieck (1928), „Povestea vulpii” de Anton Naum și „Reinecke Fuchs” de Goethe (1932), Istoria reuniunii muzicale-dramatice „Ciprian Porumbescu” din Suceava (1903-1938) (1939 – în colaborare), Semicentenarul „Deșteptării” lui Constantin Morariu (1943), pe lângă frecventele corespondențe evocative ale vieții culturale sucevene, semnate cu numele întreg, ori cu pseudonimele vimo sau V.M. Activitatea sa ar merita cu prisosință un studiu monografic, dar, în afara celor 12 file ale fratele său, Leca, semnate cu pseudonimul C.I. Ceahoreanu, publicate de noi în „Analele Bucovinei” nr. 2 din 2001, doar prof. Mircea Grigoroviță s-a îndurat să-i dedice o carte, și aceea în îngrijirea lui Nicolae Cârlan (în 2005). O fărâmă din viața profesorului Victor Morariu rămâne însă în mod sistematic trecută cu vederea: aceea a perioadei în care acesta a funcționat ca prefect al județului Suceava, în guvernarea N. Iorga. Anunțul de numire pe post apare în „Glasul Bucovinei” pe data de 26 aprilie 1931 – dar înalta funcție se dovedește a nu fi de durată. În 19 august 1931, gazeta ne informează: „Ministerul de interne l-a numit pe d. Isidor Miclea, director la prefectura din Suceava, prefect al județului Suceava, în locul d-lui prof. Dr. V. Morariu, care și-a dat demisia din postul de prefect”. Deci – nici măcar 4 (patru) luni n-a rezistat blajinul morărean în malaxorul politic, deși avea sprijin total din partea marelui istoric, admirator al Părintelui Constantin Morariu. Nu știm ce mari fapte de arme a înfăptuit ca diriguitor al județului, dar am spicuit, din presa vremii, câteva acțiuni culturale, dovadă că prefectul nu putea renunța la calitatea de animator și propovăduitor cultural. Chiar la două zile distanță de anunțul oficial al noii demnități, vimo, așa cum semna el de obicei informațiile culturale, aduce la cunoștință apariția broșurii Istoricul societății academice „Junimea” din Cernăuți. Partea întâia: „Arboroasa, de Ilie Dugan, pentru ca ceva mai târziu să aflăm date proaspete de la Serbarea de 10 mai în Pătrăuți pe Suceava, în care epitropii bisericești Gheorghe Turturean, Ion Dohotar și Leon Holca primesc, din partea Regelui, medalia „Răsplata muncii pentru Biserică” cl. II. Așadar: „În ziua de 10 mai, după ce părintele cooperator Teofil Lupăștean a oficiat vecernia cu catehizație, inspectorul misionar Dr. O. Tarangul și prefectul d-l Dr. Victor Morariu au arătat credincioșilor adunați în curtea bisericii însemnătatea zilei de 10 mai – praznicul neamului românesc – precum și legătura strânsă ce totdeauna a existat între Biserică și neam, îndemnând poporul la credință către Patrie și Rege și statornicie în credința strămoșească. Prin decorarea acestor gospodari, care servesc bisericii ca epitropi devotați încă din timpul neuitatului preot Constantin Morariu, M.S. Regele a distins satul întreg. S-a dat citire brevetelor regale, pe care păr. inspector le-a înmânat gospodarilor distinși de M.S., iar d-l prefect Morariu a atârnat decorațiile pe piepturile lor […]” („Glasul Bucovinei”, An. XIV, nr. 3507, 15 mai 1931, p. 2). O altă informație, de asemenea nesemnată, ne parvine în 10 iunie, sub titlul La mormântul lui Ciprian Porumbescu, de unde aflăm că: „Din inițiativa reuniunii din Suceava, s-a săvârșit duminică, în 7 iunie, la Stupca, o demnă comemorare a zilei morții maestrului, de la care au trecut 48 de ani (6 iunie 1883). S-a celebrat întâi, în larga biserică parohială, sf. liturghie, de către parohul, păr. Sorocean, asistat de părinții T. Coclici și Varlaam de la Suceava. Cântările liturgice le-a executat corul Mănăstirii Sf. Ioan, sub conducerea dirigentelui său, d. A. Isar. S-a remarcat îndeosebi un admirabil Tatăl nostru, solo de alt al d-nei Octavia Lupu-Morariu. A urmat, în fața numeroasei asistențe de popor și de intelectuali, panahida la mormântul, din nou îngrijit și împodobit de frumoasa pietate a d-lui avocat Chr. Saco. Prefectul județului, d. prof. Victor Morariu, a vorbit pe înțelesul mulțimii despre viața marelui dispărut”. Cu două zile mai devreme, adică: „Vineri, în 5 l.c., a sosit la Suceava d. Hartwig Jarnik, decanul facultății de litere de la Brno, fiul neuitatului filoromân Urban Jarnik, cu o echipă de studente și studenți, aflându-se de la 23 mai în excursie prin România. Au fost întâmpinați la gara Burdujeni de d. primar E. Varzariu. Au vizitat monumente istorice și muzeul istoric, călăuziți de d-nii prof. Dr. R. Gassauer și N. Turtureanu și de d. prefect V. Morariu. Jarnik fiul e romanist și continuă cu vrednicie tradiția părintelui său”. În sfârșit, dintr-o amplă cronică, semnată de data aceasta (vimo), desprindem desfășurătorul după care au avut loc, în anul acela, Sânzienile la Suceava: „Tradiționala sărbătoare a Sucevei s-a desfășurat și anul acesta cu tot fastul cuvenit, iar numărul pelerinilor – dacă avem în vedere necazurile în care se zbate mulțimea – a fost destul de frumos. În ajunul sărbătorii, marți, pe la orele 5 d.m., a sosit Î.P.S. Sa Mitropolitul Nectarie, însoțit de păr. Consilier consistorial G. Șandru, de păr. Arhidiacon Boca, de păr. Protopop G. Berariu și insp. misionar Dr. O. Tarangul și de prefectul județului, V. Morariu, și întâmpinat în fața Sf. Mănăstiri de Prea Cuv. Sa igumenul Ștefanelli cu asistență numeroasă și de mulțimea credincioșilor. A urmat doxologia de bună sosire. În dimineața serbării s-a săvârșit Sf. liturghie în curtea spațioasă a Mănăstirii în prezența reprezentanților autorităților și a credincioșilor, cărora Arhipăstorul le-a adresat la sfârșit o frumoasă cuvântare, lăudând zelul ce i-a îndemnat să se supună ostenelilor pelerinajului. S-a format apoi procesiunea cu sfintele moaște, străbătând orașul până la Obor, unde s-a săvârșit sfințirea apei. Păr. Dr. O. Tarangul a rostit o predică plină de avânt pe tema Întoarceți-vă la Domnul și el vă va mântui pre voi. […]”. („Glasul Bucovinei”, An. XIV, nr. 3540, 28 iun. 1931, p. 2-3). Să mai și concluzionăm? Omul de carte și-a imaginat, ca atâția alții, atunci și acum, că poate exista simbioză între cultură și politică. Și e drept, ea există, dar, vai!, doar pe foarte scurte perioade de timp. Pentru că, după aceea, una din două: ori te corupe corupția politică, și-ți pierzi calitatea de om, ori îți revii, treci în rândul mulțimii și mesteci mărunt din buze. Victor Morariu a ales a doua cale, mult mai onorabilă!