„La vârsta mea pot să iau în piept toate provocările”

Este un om de un fel aparte. Într-o societate în care expresia „fuck you” a devenit salut prietenesc, el pare să fi migrat încoace de pe o altă planetă. Este vorba de medicul Tiberiu Brădățan, directorul medical al Spitalului „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava, care nu a împlinit încă 45 de ani, dar de care știu o grămadă de suceveni.
 

dr. Tiberiu Brădățan

Acolo, pe tărâmul din care vine el, bunul-simț, concilierea, compasiunea, înțelepciunea și echilibrul sufletesc sunt trăsături sigur transmise prin ADN și imune la orice influențe bolnave, neghioabe și perverse care ar tăbărî asupra omului. Domnul în cauză poate fi definit scurt și de la prima impresie ca înțelept, înțelegător, plin de bun-simț și gata să ofere ajutor. Când, acum doi ani, medicul urgentist al Spitalului Județean Suceava a intrat în politică (nu ca simplu activist, ci chiar în linia întâi) am spus: „Gata, l-am pierdut pe bunul doctor! În șase luni va fi pompos, alunecos, deja arogant și abordabil doar de circumstanță”. Doi ani în politică nu înseamnă mult pentru schimbări radicale de personalitate, dar destul ca pe domnul cel cumsecade de ieri să nu-l mai recunoști, pierdut între timp printre nimbușii pufoși ai măririi. N-am aflat niciodată ce gaz plutește pe-acolo de zâmbetul amicului oleacă politician devine dintr-o dată o grimasă ștearsă; omul nu te mai întreabă ce-ți fac copiii, iar răbdarea-i într-o conversație tihnită dispare. La Tiberiu Brădățan nu sunt deloc semne că s-ar fi întâmplat astfel. Discursul său a rămas la fel de cald, decent, elegant, politicos și deloc timid și după… Apropierea față de colaboratori și disponibilitatea permanentă de a ajuta oamenii sunt aceleași. O fi din cauză că medicul a intrat în politică nu ca să-și plaseze niscai borduri din fabrica proprietate prin oraș, ci pentru că a dorit, naiv sau nu, o cale de încredere prin care să construiască ceva trainic pentru oamenii aceluiași oraș. Aceiași oameni pe care i-a ajutat și ca medic. Însă nu medicul Tiberiu Brădățan s-a folosit de partidul pe care îl reprezintă, ci partidul în care a intrat trebuie să fie mulțumit că îl are printre membri. Și mai trebuie ca partidul nu numai să se folosească de imaginile doctorului, cea de profesionist în medicină, de om integru și fără pată, de politician nescuipat în obraz de electoratul sărac, ci să aibă mare grijă să nu-l dezamăgească. Urgențele unui spital, locul unde se face diferența între viață și moarte Tiberiu Brădățan, sămânță de oameni cuminți și demni din Drăgoiești, ar fi putut fi inginer, profesor, miner, slujbaș al statului etc., dar a fost să devină medic doar pentru că la final de copilărie i-a căzut în mână o carte. Se numea „Inima fiului meu”, scrisă de Cecilia Samarghitan, care povestește despre primul transplant de cord realizat în România de profesorul Christiaan Barnard. „Am rămas extrem de impresionat de noutate, pentru că transplantul de cord era atunci o noutate în întreaga lume, nu numai în România. M-a impresionat profund ce am citit, fapte reale, și acela a fost momentul când am spus că am să fiu chirurg cardiovascular. Viața mi-a oferit într-adevăr șansa minunată să devin medic, însă m-a canalizat spre altă specializare, cea de medic de urgență. Păstrez un gust dulce-amărui când spun asta, pentru că și acum mă gândesc ce frumos ar fi fost să devin chirurg cardiovascular”, mărturisește urgentistul. Sunt aproape 12 ani de când Tiberiu Marius Brădățan este medic de urgență chiar în spitalul în care s-a născut, astăzi cel mai mare din județul Suceava. Din anul 2002 el muncește în ultimul loc confortabil dintr-un spital în care să profesezi. În timp ce alți medici, date fiind specializările alese, n-au văzut niciodată la locul de muncă un om mort, în „locul unde se face diferența între viață și moarte”, cum a numit chiar el urgențele unui spital, asta se întâmplă. Cele mai grele i s-au părut medicului de față, pe vremea când era în ultimul an de rezidențiat, primele zile de muncă în urgențele spitalului sucevean, o secție nouă, abia deschisă. „Mi s-a părut foarte greu. Totul era nou, circuitul bolnavului, comunicarea cu colegii. Abia apucai să cunoști medicii de pe secții. Răspunderea era foarte mare și cădea toată pe umerii șefului nostru și a noastră. Eram doar trei medici pe urgențe. Acum suntem 11 și tot nu sunt suficienți”, și-a amintit de demult rezidentul Tiberiu Marius Brădățan. Au fost apoi sute, mii de oameni aflați în situații critice, care au venit ziua și noaptea la urgențe „strigând” ca să treacă hopul periculos al stărilor acute de boală, alții căutând secunda în plus pentru a supraviețui. Victime ale accidentelor rutiere, ale bătăilor cu cuțitul prin cârciumi, carne sfâșiată și oase rupte în urma unor accidente de muncă, cardiaci cu infarctul în desfășurare, accidente vasculare, hipotermici, alcoolici în delir, nou-născuți în spasme, adulți cu dureri sfâșietoare, copii fără răsuflare de la nasturi și machetuțe blocate în gât, oameni ciudați care și-au băgat pe unde nici bănuiai tot felul de obiecte, sute de urgențe, unele mai urgente ca altele. În spatele lor și oameni care au avut zile, pentru că medicii și asistentele de la urgențe au intuit bine, s-au mișcat la timp și au executat rapid și lucid protocoalele de resuscitare. Și în multe situații, doar câteva clipe au stat între viața sau moartea pacientului. Am aflat de la medicul Tiberiu Brădățan că în urgențe este mult mai decisivă intuiția, rapiditatea și corectitudinea executării procedurilor, decât lacrimile amare, înduioșările și cuvintele în plus, chiar și cele de mângâiere. „Babușca mea e în viață, stă la poartă de vorbă cu vecinele și vă pomenește” Dintre toate cele întâmplate în activitatea sa în cadrul celui mai rapid act medical din lume, Brădățan amintește în fugă de situații în care moartea a fost păcălită „la mustață”. A fost vorba cândva de o femeie în vârstă cu accident vascular cerebral, care paralizase, ca urmare fiindu-i afectată și funcția de înghițire. Familia a hrănit-o cum a putut în acea zi, dar o bucată de portocală i-a rămas femeii în gât, astfel că, încet și sigur, femeia se sufoca gata să-și dea sufletul. A fost adusă urgent de la Neurologie (pe vremea aceea secția funcționa în incinta spitalului vechi) asfixiindu-se deja, albastră la față. „Pacienta era deja cianotică. Știam de la colega de la neurologie că avea accident vascular cerebral și că membrii familiei o hrăniseră la pat. Ce se putea întâmpla cu un astfel de pacient de nu putea să respire? Am făcut conexiunile logice și am spus: un corp străin. Am deschis cavitatea bucală, am vizualizat laringele, am dat de fragmentul de portocală, l-am extras și în câteva minute pacienta s-a colorat a început să respire spontan. Au fost reacții rapide care au durat doar câteva secunde, mult mai puține decât mi-a luat acum să povestesc situația. În cazul acelei doamne s-a făcut categoric diferența între viață și moarte. Ani de zile după aceea, aparținătorul trecea prin spital și venea să mă salute și să-mi spună «babușca mea, chiar dacă nu și-a revenit din pareză, e în viață, stă la poartă de vorbă cu vecinele și vă pomenește»”, a povestit medicul de urgență. El a ținut să vorbească și despre importanța mare a cooperării în urgențe, între medicii și asistentele de acolo și medicii specialiști de pe alte secții. Și-a amintit în acest sens de un accident petrecut cu mai mulți ani în urmă în care un autobuz se răsturnase la limita cu județul Iași. „Victimele, 6-7 accidentate grav și alte 30 cu leziuni mai puțin grave, au ajuns la spitalul județean între ora 12 și 1 noaptea. A fost mobilizare generală, medici, asistente. Au venit în urgențe să asiste și să ajute și medicii chirurgi și ortopezii. La acea oră era un aflux imens, dar am reușit să ne organizăm foarte bine, iar oamenii să primească la timp îngrijirile cuvenite. Cu atât mai mult cu cât atunci nu aveam actualele proceduri de triaj”. Brădățan a vorbit și despre pacienții cardiovasculari, pentru care un masaj cardiac făcut la timp înseamnă salvarea vieții. A pomenit de asistente mai mult decât competente, de echipe sudate, de oameni care cunosc exact și la secundă ce au de făcut în urgențe medicale. „Oamenii care muncesc în preajma suferinței sunt oameni marcați” La Unitatea Primire Urgențe a Spitalului „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava se și moare. Din fericire, spune medicul Brădățan, nu foarte des, pentru că medicii suceveni stau bine la capitolul resuscitare. „Indiferent cum a fost, în condiții mai mult sau mai puțin vitrege, chiar și cu ostilitate din partea unor cetățeni din Suceava, poate că ne-a ajutat Dumnezeu, nu știu, dar unitatea noastră se află printre primele 5 din țară în ce privește rata de reușită a resuscitărilor”, a afirmat interlocutorul meu. Intră în seria reușitelor și resuscitările în urma cărora pacientul a mers spre bine, dar și cele care doar au dat câteva ore în plus de viață pacientului, cât familia să-și poată lua rămas bun de la el. Uneori însă, în ciuda eforturilor și executării exemplare a protocoalelor din urgențe, omul, inevitabil, moare. În astfel de situații, medicii și asistentele află ei înșiși că nu sunt mașini și că nereușitele în profesia lor lasă urme mai adânci decât vor ei înșiși să recunoască. „Foarte mulți dintre oamenii care-i acuză pe cei care lucrează în sistemul medical nu se gândesc că pierderea unei vieți omenești își pune amprenta asupra moralului, a psihicului profesionistului din medicină. Chiar dacă nu este o vină profesională și omul acela avea o stare incompatibilă cu viața, decesul lui lasă urme. Am văzut colegi care după o resuscitare nereușită au momente de muțenie, de lipsă totală de comunicare și alții care se manifestă repezit printr-o replică vulgară, printr-un gest exagerat și zgomotos. Este descărcarea lor nervoasă, este manifestarea frustrării lor în fața nereușitei. Toate acestea lasă urme; astăzi, mâine, anul acesta, în cursul multor ani. Oamenii care muncesc în preajma suferinței devin oameni marcați. Cine îi acuză de lipsă de suflet și de compasiune și de omenie, de cele mai multe ori greșește în proporție de 99,9%. Dacă mi-a murit un pacient acum, în câteva minute eu trebuie să fiu în stare să am grijă de cel care vine după și riscă să moară. Suntem nevoiți, ne educăm, să punem într-un sertar sentimentele care vin după eșecul pierderii unei vieți omenești și să mergem mai departe” explică Brădățan. Și apoi, politică… În februarie 2012 medicul urgentist Tiberiu Brădățan a intrat în PSD. El spune că intrarea în politică nu a făcut-o aleatoriu, ci într-o deplină cunoștință de cauză, completăm noi, într-un moment în care părea că nimeni nu mai iubea PSD. Abia i se uscase semnătura pe carnetul de partid că în iulie era în prima linie, pe listele pentru alegerile locale. După vot, doctorul era deja pe lista următorilor consilieri locali ai Sucevei. Face acum parte dintr-o comisie cu titulatură lungă ce tratează o problematică locală surprinzător de bogată, probleme și evenimente din Suceava pe linie de cultură, protecție socială, familie și chiar relații externe. Paradoxal, o comisie mică, cu resurse mici, spune consilierul. Dar nici nu a tras bine aer în piept după locale că, în iarnă, Brădățan intra din nou cu avangarda PSD-istă în lupta pentru alegerile parlamentare. La Colegiul nr. 2 Suceava, cel mai mare din județ, l-a avut ca adversar direct pe senatorul PDL Gheorghe Flutur, cel mai greu dintre greii politicii sucevene. Neîntinat de antecedente politice, de insatisfacțiile ori chiar de ura electoratului, medicul de urgență a obținut, uninominal, aproape 50% dintre voturi. Îl bătuse pe Flutur, dar după alambicata redistribuire a voturilor, tot senatorul PDL a plecat la București pentru un nou mandat. „Uneori mă gândeam cum m-aș fi descurcat. Mental eram pregătit. Seamănă cu ce gândesc acum, când am fost numit în conducerea spitalului. «Oare voi fi un bun director medical?» Până nu accepți provocarea nu ai măsura lucrurilor, nu știi dacă ești sau nu în stare de acel ceva. Intrarea în politică îți schimbă viața, o bulversează, dar poate fi și o binecuvântare când vii, ca mine, dintr-o zonă fără suspiciuni care planează asupra politicienilor vechi. Nu am în spate povara unei afaceri cu bănuieli de investiții necurate”, zice doctorul. Cert și declarat din partea directorului medical al spitalului sucevean este că nu regretă deloc intrarea în politică, opțiune pe care o include în angrenajul care i-a adus în ultimii ani maturitate și echilibru interior. „Nu pot regreta niciun lucru pe care l-am făcut și nicio decizie pe care am luat-o în viață. Mărturisesc, sunt un comod căruia îi place confortul casnic și un om cu destule tabieturi, dar nu vreau să trăiesc comod. La vârsta mea, pot să iau în piept toate provocările”, a completat el. Tiberiu Brădățan este o monedă rară în colecția PSD. Ca politician arată bine, chiar și în blugi, și nu numai pentru că activează neîntinat în acest mediu. El a venit între social-democrați cu aport de decență și credibilitate, dar încă nu cere, ci doar primește cuvenitele. Știu din surse sigure un lucru, că în Consiliul Local, când ies spume, cuvântul consilierului Tiberiu Brădățan potolește și dă drumul discuțiilor raționale, aproape fără patimi politice. P.S. Cele de mai sus au atins abia jumătate dintre subiectele discuției purtate. Am considerat, în lumina a ceea ce am văzut acum 3 ani, când, pacient anonim la Urgențe al medicului Tiberiu Brădățan, mi-am “fulgerat” maleola de m-am odihnit în ghips vreo două luni, că munca de director medical al Spitalului de Urgență Suceava pe care o face în prezent doctorul nominalizat, merita subiect separat.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: