Cercul politicii mioape

Motto: „Les absents ont toujours tort” (fr. „Cei absenți n-au niciodată dreptate”)

 

Ce ni se întâmplă acum, la început de an, toate le pun pe seama exploziilor solare, începute pe 7 ianuarie, de Sfântul Ioan Botezătorul, ca să-și dea pe seamă tot românul că astrele ne guvernează, ne botează cu foc în loc de apa pe care a strâns-o seceta, cu urmări dintre cele mai neașteptate, deși toți solomonarii, astrologii și numerologii, toți cititorii în stele, ne-au avertizat că vin vremuri grele, grele de tot, că n-o să le putem duce cu slabele noastre puteri. Că radiațiile astea, solare, nu-s numai așa un foc de paie cerești, nu, te poți trezi cu amețeli, dureri de cap, cu întunecarea vederii, pierderea echilibrului și direcției, poate să te cuprindă un vertij sau un atac cerebral, o pierdere de memorie pe termen nedeterminat, te cuprinde dorul de ducă și te duci fără să-ți dai seama, ca după un consum de mătrăgună, stare care l-a cuprins chiar pe primul ministru, încât folosesc acest prilej și dau un scurt anunț: „Pierdut prim-ministru. Îl declar nul!”. La alții, la politicieni îndeosebi, la euro-atlantici, la ultra-democrați, la eurotonți, plasma aruncată-n spațiu de Soare are altfel de urmări: ba le filează câte o lampă, ba le plesnește o doagă, ba li se anulează niște facultăți („Cu facultăți, pe mă-sa!”) mintale, niște doctorate ar spune și Crin Antonescu, ba niște accidente vasculare, ba niște halucinații politice, ba dai în boala lui Nostradamus și a lui Petrache Lupu de la Maglavit, te trezești că ai viziuni, vrei să fericești lumea să le fie la toți bine și să prospere … Or, toate aceste urmări ar fi fost mult atenuate, suportabile, dacă în ultimele trei săptămâni nu s-ar fi făcut un supraplin la bârdâhan, o ghiftuială pantagruelică, ca de sfârșit de lume, cu toate mâncărurile tradiționale și europene, dublate de cantități impresionante de băutură, dar nu chiar cât s-a dat ca statistică pe la televizor. Adică de unde ați scos voi că s-au mâncat un milion și jumătate de porci că, în 2014, cu ce mai rămânem? Și cincizeci de milioane de sticle cu vin? „Bravo națiune, halal să-ți fie!” Am intrat în Anul Nou cu teme vechi: coabitarea a fost torpilată de Ponta de la începutul anului, supărat nevoie mare că mentorul său, Adrian Năstase, a fost condamnat la câteva luni de detenție pe un dosar vechi, politic. Încă nu s-a înțeles că Năstase nu-i la pușcărie, este la odihnă impusă, ca să mai scrie o carte, să se dedice celor spirituale, că de cele materiale a acumulat pentru câteva generații. Până și Ion Iliescu, sub a cărui privire îngăduitoare s-a apucat de furat (furt pe acte juridice, cu aparențe de cinste și legalitate), fostul președinte, a mărturisit că nu pentru politică a fost condamnat Năstase, închizându-i gura lui Ponta care, supărat peste poate, și auzind că vine Departamentul de Stat al SUA ca să-l tragă de statul de drept și de justiție, a fugit în Europa, lăsând toată treaba pe Corlățean și pe Dragnea. Totuși, supărarea lui Victoraș nu-i pe de-a întregul gratuită, nu-i chiar moft; bine zice el că din cele peste trei sute de sesizări făcute în urma controalelor, cotrobăind în vechea guvernare, organele judiciare n-au răspuns în niciun fel. Unde sunt penalii lor? A cui este justiția? Pe de altă parte, după un an și jumătate de cercetări, de anchete, de amenințări, de procese, dosarul lui Dragnea, cu furtul celor două milioane de voturi la referendumul prin care a fost demis președintele Băsescu, a scos de la doi amărâți, de la două secții de votare că au fraudat opt voturi. Dacă se merge în acest ritm, când se va demonstra frauda celor două milioane de voturi? Dacă Dragnea este condamnat anul acesta, în 2014, până la încheierea mandatului lui Băsescu, știm în mâna cui a fost justiția și cât de independentă este. Eu ți-am semnat decretul de numire, nu? a zis cel din capul statului, atrăgându-i atenția celui în cauză, că-i este dator, că trebuie să răspundă la chemare. Ni s-a dat de înțeles că independența justiției este esențială pentru menținerea statului de drept, sistemului democratic, care pot rezista și la un puci și la o lovitură de stat. Pentru această justiție independentă a chemat însărcinatul cu afaceri al SUA la București la sine, la ordin, o parte a sistemului juridic românesc, ca și cum ne aflăm într-un parteneriat juridic cu SUA. Tot pentru această justiție independentă a trecut oceanul secretarul de stat al SUA, Victoria Nuland, care ne-a zis, înainte de toate, că în SUA niciun om politic nu pune în discuție o hotărâre judecătorească. Ca și altă dată, sunt încercat de un sentiment de recunoștință față de îngrijorarea care bântuie prin organele statului de pe malurile Potomacului pentru „colonia” lor de la poalele Carpaților, fără nicio obligație, așa ca într-o țară bananieră, penetrată de grupuri de comando pentru a captura pe cel care a ieșit din grațiile yankeului-șef. Până la urmă s-a dovedit că mi-am făcut griji degeaba; nimic din ce-am presupus nu s-a întâmplat pentru că s-a făcut lumină asupra scopului vizitei doamnei Victoria Luland, după ce s-a întâlnit la oră târzie, la Cotroceni, cu președintele Băsescu: grija față de om, valoare supremă „cel mai de preț capital”, cât de cald este în camera-celulă în care se odihnește Năstase. Nu-i așa că te cuprinde un fel de duioșie când vezi că ditamai demnitarul de la Poarta Transatlantică vine la tine cu termometrul în mână? Mai are vreo importanță ce va discuta trimisa cu ministrul nostru de externe, după ce s-a atins scopul vizitei? Nu știu dacă ați observat, dar Crin Antonescu, de teamă sau luat de valul măreției momentului, n-a dat nicio atenție Departamentului de Stat al SUA, s-a mulțumit cu situația dată, de parteneriat strategic, de apărare a democrației în lumea care trezește interesul SUA, n-a zis nimic despre situația României în raport cu NATO și SUA, grija lui cea mai mare este acum să salveze USL-ul de la dezintegrare. Pirueta de balerin politic, cam neîndemânatică, semăna mai mult cu călcatul în străchini, decât cu o elegantă mișcare de împăcare. A reușit să piardă niște voturi din ograda lui Pandele și să-i dezamăgească pe liberalii care, dreptaci fiind, nu pot să-și facă cruce cu stânga. Inconsecvența lui Crin i-a dat apă la moară Nuței, să aspire la funcția supremă, singura care i s-ar potrivi, că aceea de prim-ministru, ca persoană desemnată, nu se face pentru un obraz subțire. De unde-i vine numitei doamne această inconștiență? Te pomenești că i-a pus o vorbă bună pe lângă Departamentul de Stat al SUA domnul Băsescu, care se vede fără urmași pe măsură la Cotroceni. Dacă Nuțica vrea să-și usuce desuurile pe grilajul de la Cotroceni, Geoană vrea să-și atârne izmenele la sediul NATO, ca secretar general, nu mai vrea funcții în țară, s-a săturat, vrea în capul mesei, și puțin a lipsit să nu se autopropună prin intermediul doamnei amintite, dar ea nu avea alt mandat decât cel pe care l-am arătat. Ce constatăm? Că Nuți nu-i singură în grădina de închipuiți a lui Dumnezeu. Ne-am tot lăudat, ne mai lăudăm, cu orice prilej, că noi suntem țară membră a UE, cu toate drepturile și obligațiile, dar nu se spune (domnul Băsescu trebuia s-o facă) că intrarea noastră în UE a fost condiționată: execuți fără să crâcnești, altfel ești liber și independent și suveran și poți să faci ce vrei. Vă aduceți aminte definiția cercului? Locul geometric al punctelor egal depărtate de un centru, adică dacă tu ești legat de un centru, mai precis ești legat cu lanțul de un par, ești deplin suveran în cercul tău, numai că această suveranitate nu ține (și stăpânii știu!) de foame, iar castronul de mâncare e dincolo de locul tău geometric. Vrei castronul? Atunci, prostule, dă legea de vânzare a pământului tău către toți bogații Europei. Așa s-a ajuns (nu-i ascultați pe toți castrații la minte, pe eurotonți!) ca Ungaria să elaboreze un plan de cumpărare a unei mari părți din Ardeal. Ungurii se vor jura că nu-i adevărat, dar să nu-i credeți, sunt specialiști în disimulări, în distorsionarea realității chiar și când sunt prinși asupra faptului. Nu o dată am avertizat că suntem în situația de a pierde, sub forma autonomiei sau altfel, o parte din țară. Nu-i greu de imaginat ce se va petrece în Europa și în România dacă se pun bazele Statelor Unite ale Europei care, după părerea bunicii UE, Viviane Reding, trebuie să aibă un guvern central – Comisia Europeană, un Parlament European și un Senat. Cei care mănâncă de ani buni pâinea albă și dulce a UE, nefiind aleși de țările Europei, folosind tot felul de tertipuri și amenințări, sunt gata să pună bazele acestui organism suprastatal, evident, în interesul tuturor și pentru salvarea păcii. Cică să nu-ți pui capul sănătos sub Evanghelie, e un sfat, dar parcă va fi urmat de cei atinși de radiația solară?