Floarea de gheață

 

Floarea de gheață este originară din Olanda, crescând și în Franța sau Anglia. Cercetările istorice au scos la lumină faptul că floarea era atestată încă de pe vremea împăratului Caius Iulius Cezar, care o cultiva în grădinile de pe lângă palatul său. Horticultorii din întreaga Europă au creat aproximativ 400 de specii ale plantei, cu flori de culoare galbenă, roșie, violet sau roz. În România, la ora actuală, se cultivă varietățile cu flori roșii și galbene. Floarea de gheață se cultivă în grădinile familiale și didactice de stat, dar speciile mai sensibile, care pot suferi din cauza condițiilor climatice mai vitrege, se pot cultiva și în ghivece. Frunzele sale mici, de culoare verde deschis, eliptice, rotunjite sub formă de inimioară, de aproximativ 2 cm grosime și de 5-6 cm lungime, sunt dispuse în mănunchiuri a câte 7 foliole. Această plantă, atunci când o cultivăm afară, în câmp, preferă soluri fertile, luto-nisipoase, bogate în humus și foarte bine expuse la soare. Iar când dorim să o cultivăm la ghiveci, va trebui să pregătim un pământ de bună calitate format din compost, mraniță, pământ de grădină, puțin nisip și pietriș pe care îl vom așeza pe fundul ghiveciului pentru drenaj, care va asigura scurgerea apei în exces. Floarea de gheață se înmulțește în general prin butași, din vârfurile tulpinilor tăiate la 8-10 cm. Excesul de apă poate dăuna plantei, care poate să ducă la asfixierea rădăcinilor și la moartea întregii plante. Pe parcursul iernii, la această floare se vor executa o serie de lucrări speciale cum ar fi: îndepărtarea frunzelor îngălbenite și ștergerea frunzelor de praf la interval de 2-3 săptămâni. Bolile și dăunătorii se vor combate cu fungicidele și insecticidele existente pe piață. Ing. horticol diplomat LAURIAN UNGURIAN Vatra Dornei