Prisaca Dornei – sat pe valea Moldovei

Între Vama și Câmpulung Moldovenesc întâlnim așezarea umană numită Prisaca Dornei căreia coloniștii germani i-au dat și numele de Eisenau. Este un sat mic din comuna Vama. A fost stațiune balneoclimaterică, bucurându-se de multă atenție din partea turiștilor, alături de Vama și Câmpulung Moldovenesc. Acum totul a dispărut.

 

Mulți turiști coborau din tren crezând că au ajuns la Vatra Dornei. Rămâneau aici cu ozonul pădurilor de brad, găsind o stațiune climaterică obișnuită. În stabilimentul de băi de la Prisaca Dornei, de lângă băile de nămol, acid pinic și acid carbonic, arnică, se mai făceau băi de coajă de stejar ca și tot felul de băi de buruieni. Băile tratau reumatici, boli ale femeilor, scrofuloză și boli de inimă. Resursele naturale încă mai există, dar nu sunt puse în valoare. După cum am arătat, satul este așezat pe minunata vale a Moldovei, vale unde voievodul Dragoș Vodă și-a pierdut cățelușa Molda. Există pensiuni ca Pensiunea Ștefan, cu o frumoasă bază sportivă, Pensiunea Florentina, cu vedere spre Rarău, mărginită de pădure din cătunul Hurghiș, Pensiunea Casa Ott, în vecinătatea păstrăvăriei și a pepinierei silvice a Ocolului Vama. În jurul anului 1800 au apărut primii coloniști germani care, în timp, și-au ridicat case de locuit, au reparat drumurile, trotuarele, au amenajat grădinile, au plantat pomi fructiferi. Înainte și după război, satul a fost locuit de nemți, români, ucraineni, poloni, trăind cu toții în bună înțelegere. După 1960 s-au stabilit câteva familii de romi, sosiți din Ardeal. Aceștia, cu ocazia recensământului, nu se declară romi. Nume frecvente: Axinte, Ungureanu, Ropceanu, Sălăjean, Pauliuc. Populația germană s-a remarcat prin ordine, hărnicie, disciplină, organizare și competență în practicarea meseriilor. Cei plecați, cu precădere în Germania, păstrează legături cu cei rămași în țară prin vizite anuale, prin telefoane. În sat locuiește un apreciat fluieraș, Ion Șutu, care încântă spectatorii când evoluează în cadrul Ansamblului „Cetina” al Căminului Cultural Vama. În perioada interbelică a existat o făbricuță de unelte agricole în cătunul Hurghiș, cu renumitul fierar Ilie Bercea cel bătrân. Au existat două unități mici unde lucrau 100 de oameni; una de construcții metalice CFR și cealaltă de reparații auto care depindea de autogara Câmpulung. Obiective: Căminul Cultural cu o mică bibliotecă, două magazine alimentare, două biserici, un cimitir, o stație CFR, un canton silvic, o grădiniță și o școală cu clasele I-IV, un aprozar, un parc așezat în centrul satului, un atelier de reparații auto. Înainte de 1960 satul era să dispară sub ape. Exista versiunea construirii barajului unei mici hidrocentrale. Au fost trimise probe de rocă pentru analizele specialiștilor la București. S-a constatat că roca este prea moale și nu va rezista presiunii apei. S-a renunțat la această idee. Teii de pe frumoasă stradă a Teilor au fost tăiați pentru a nu fi un pericol pe furtună. Au fost plantați tei tineri. În decembrie, locuitorii acestei mici așezări umane, uniți în jurul Bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, pe care o slujește harnicul preot Cristian Gheorghe Brocea, se pregătesc de Sfintele Sărbători de iarnă, conform tradițiilor din Bucovina.