Despre sărbători, școală și nu numai

Pe cuvântul meu că nu știu ce să mai înțeleg. De ceva vreme, sărbători, festivaluri, meciuri și proteste pro și contra. În rest, aproape nu se mai simt scumpirile că, vezi Doamne, s-a redus TVA-ul la pâine. Se merge pe aceeași idee de globalizare, iar românului i se asigură doar dreptul fundamental de a importa niște produse finite după ce le-a dat, aproape gratis, materia primă altora.

 

Mă repet, dar asta e, ne bucurăm cu toții de acel lucru plăcut (unora) care începe cu litera „M”. Ca, de exemplu, U.E. Și-mi aduc aminte și de puzderia de proiecte care produc niște realizări în buzunarele celor care le promovează și ale celor care se fac că le-ar pune în practică. Iar prostiții de rând stau cu gura căscată la tembelizor și se gândesc, în timpul vreunui calup publicitar întrerupt, din neglijență, de vreo câteva informații, ce fel de lichide să consume ca să ajungă la cei, cel puțin, doi litri pe zi recomandați pentru sănătatea lor. Că de mâncare nu mai poate fi vorba. Toată e cancerigenă. Mai puțin „laptele și cornul”. Că astea-s bugetate, cu simț de răspundere, până la ultima licitație. Sau, cine știe, s-ar putea întâmpla să apară și niște mere în meniu. Dar cu același regim, adică să nu fie dăunătoare la anumite buzunare. În rest, pentru că tot a început oficial un nou an școlar, le urez dascălilor să aibă parte de elevi inteligenți, în stare să citească în anii propuși pentru studiu măcar o carte tipărită, căreia să-i rețină titlul și autorul. Iar elevilor le doresc niște părinți care, dacă au aflat că progenitura lor a fost trasă de o ureche sau a fost certată la școală, să facă acasă la fel ca profesorul (din ciclul „Dar tu ce-ai făcut, că nu ai luat-o degeaba”). Iar dacă a constatat că ar avea copilul dreptate să mai meargă și pe la instituția de învățământ, să discute și cu „încriminatul” cadru didactic. Deși, cred că ar fi necesar ca părinții sau cei responsabili de copii să facă vizitele astea la școli înainte de a se petrece anumite evenimente. Așa, preventiv.