Sarcină fără sfârșit

O psiholoagă de origine poloneză și carieră în Occident, care printre altele s-a ocupat de relațiile dintre părinți și copii (dar și de femeie, semnând „Deșteptarea Evei. Despre vindecarea orbirii emoționale”), Eve Miller, scria astfel: „A-ți bate copilul înseamnă a evita să te bați pe tine. De aceea, bătaia, fie că este bătaie psihologică sau bătaie ca atare, este o sarcină fără sfârșit”. Fiindcă, am spune, nepricepând realitatea, cel care ridică mâna sau cea care bate din gură sunt, de fapt, cei care au nevoie de un tratament anume. La noi, în privința violenței în familie, pare-se că doar statisticile și bârfele sunt alarmante.

 

Potrivit unei recente cercetări INSCOP, 43,5% dintre respondenți declară că știu despre existența unor cazuri recente de violență domestică. În casele altora, în casele lor…? În fine. Dintre ei, aproape 66% „au auzit” (…și cât de tare?!) că victimele erau femei, aproape 38% că bătuți erau copiii, aproape 20% – bătrânii (părinți, socri, bunici?!!), rezultând și un 4,4% de bărbați bătuți (din auzite). Dar că situația, din păcate, nu se va schimba nici curând și nici de la sine o arată alte informații rezultate în urma cercetării: aproape 31% dintre subiecți (și a se reține că au răspuns atât bărbați, cât și femei, în măsură egală) cred că „femeile mai sunt bătute și din vina lor”, 8% sunt convinși că „bătaia este ruptă din rai”, 6,4% zic (mde, în alți termeni) că bătaia este o dovadă manifestă, concretă și fermă, de iubire a masculului pentru femela sa, afirmație parțial susținută (inclusiv procentual) de cei 7,3% siguri că „femeia este proprietatea bărbatului”…