Note de lector

Delirul, bine temperat

Herg Benet Publishers din București tipărește în 2011 volumul (,,superpoemul”) ,,Torrent” al tânărului poet Stoian G. Bogdan, volum de maximă importanță în evoluția tinerei poezii. Scriitorul se exprimă într-un real torent al limbajului, acoperind toate canoanele poeziei la zi pe care le duce la limita excesului printr-un talent de același nivel. Această lupă măritoare facilitează accesul la virtuțile, dar mai ales la defectele acestei poezii.
 

Astfel, minimalismul, ca refuz al experienței indirecte, prin atacul individual și repetabil la realitate, stabilește noi raporturi cu aceasta, raporturi tipic subiectiv-nevrotice, pe care apoi le confesează poetic, condamnând nesincer cititorul la acces indirect în lume. Odată însușit, minimalismul exersează efortul pentru autenticitate prin particularizarea și personalizarea raporturilor cu realitatea, realitate ce devine strict calibrată pentru propria percepție. Iar când realitatea devine numai realitatea ta, tentația de a cădea în extaz de sine ajunge irepresibilă (e una din calitățile acestui volum), dar autorul, ca să îndulcească expansiunea, manipulează bovarismul pe diferite niveluri: ,,pe Stoian G. Bogdan, vă rog, zic. colț cu Nemuririi…/și pornim prin noapte. /și noaptea-i un rând, pe care îl citești în gând și te întuneci.” (e party în Tra-la-la…). Sau: ,,Paradisul e-n formă de Stoian G. Bogdan. /e răpitor aici. (…) /Pterodactili pe cerul inexistent, căci deasupra e un ochi, /cu irisul infinit /care clipește” (m-a enervat Angela…). Și: ,,Adevărul suprem e că singurul adevăr al lumii acesteia sunt eu /sunt superstrălucitorul sunt întruparea libertății /sunt tatăl al celui ce sunt fiu și spirit” (Psalm). Ar mai fi de adăugat ,,Ia un erou:” în întregime, dar și, parțial, multe altele. Sigur, nevrozele, culminând cu aceea a sinuciderii, circulă liber prin ,,Torrent”, dar de cele mai multe ori sunt camuflate de luciditate: ,,oricum, singurul motiv pentru care nu mă sinucid încă, /e că n-am găsit nici un motiv pentru care să nu mă sinucid încă.” (des, tot mai des…) Poemul, citit în întregime (merită) te duce direct la ,,Ființa și neantul” al lui J.P.Sartre. Unul din canoanele noii poezii, mizerabilismul, este în extensie, cum sunt tratate toate funcționalitățile acestei literaturi în volumul de față. Autorul ,,Torrent”-ului și mare parte a congenerilor săi s-au instalat confortabil în psihanaliză și exploatează cu sârg nivelurile intelectului și mecanismele cunoașterii (v. Freud), dar mai ales motorul psihic al existenței, libidoul, dar granița dintre artă și pornografie e permeabilizată prea des și, desigur, invers proporțional cu talentul poetului. Acesta fiind, de altfel, paradoxul lui Stoian G. Bogdan. Mai întâlnim, în solidaritate cu generația, experimentarea drogului și poveștile acestei trăiri: ,,noaptea și-a ridicat rochița. /mă zvârcolesc în pat de trei ore și. /somnul nu se prinde de mine nici cu capse. /amfetaminele alea au fost prea prea… //sunt în faza în care liniștea e un polizor pe timpan.” (noaptea și-a ridicat rochița.); ,,măcar eram acasă… și-ar fi trăit numai ei toată viața asta. /și niciodată n-aș mai fi ajuns un drogangiu. tinerețe drogată… /sparg în fiecare zi flaconul cu speranță /și mi-l torn din cap până-n picioare. cum alții miros a parfum…” (stau și aștept). Dar autorul iese din această realitate prin ridicarea ei la aspirație și transferă poeziei calitatea speranței prin inventarea ,,pastilei Torrent”: ,,mi-am dat seama că sângele tău e un vers scris cu sângele meu. (…) ultima capodoperă în materie de droguri. /!Gabi a brevetat-o zilele trecute! /pastile în formă de poem. Îți schimbă viața, /sunt fructul oprit, poarta /spre metarealitate.” (s-a făcu două…); ,,separeul e-n pastila de Torrent /pe care-a înghițit-o Angela. eu /și ea după perdelele bleumarin /țesute din cuvinte negre, pe ca- /re le citesc și uit toate cuvintele” (separeul…). Dincolo de hiperdimensionarea canoanelor prin exces, în această carte este multă poezie pentru că autorul e plin de talent ,,de la mama lui”, cum scrie pe coperta a VI-a Angela Marinescu. De ex.: ,,în visul tău frumos și lin am ochii triști și visez, știi?” (în visul…); ,,fuma cu sete /fuma ca și cum /fiecare fum o ducea mai departe de mine/o-mbălsăma ca pe o nefertiti a localurilor roșii /în care se dansa tango (…) nu era dragoste. era poezie //de parcă între noi era poemul /pentru pian /și-o altă seară” (Poem pentru pian și-o altă seară). (Nu pare decupată din filmul ,,Casablanca”?) Sau: ,,toamna asta-i o primăvară mai mică (…) și- /mi simt inima ca și când ar trece peste ea un arcuș ///dorul e cea mai dureroasă muzică” (toamna asta…). În fine, cartea îți dă fiori, o explozie de cuvinte și talent este ,,Torrent”-ul lui Stoian G. Bogdan. După ea, poezia junkiștilor va arăta altfel.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: