Gâlceava inițiaților Băsescu și Ponta cu ignoranții

Orice regim democratic serios, oricât de sofisticat, este predictibil, cetățenii fiind convinși că în viitorul apropiat sau îndepărtat țara lor va avea o anume evoluție, iar urmașii, un anume viitor. Or asta înseamnă că acțiunile guvernanților și ale politicienilor, fie de la Putere, fie din Opoziție, sunt acelea din programele politice cu care au câștigat alegerile.

 

Într-un astfel de regim normat și predictibil, politica se desfășoară în cadre formale (Parlament, consilii locale), după reguli precise, iar spațiul public este lăsat la dispoziția presei, a televiziunilor și a internetului pentru entertainment și, de ce nu, pentru degajarea unor curente, opinii, pentru cultivarea unor sentimente, inclusiv pentru educarea adulților. Un debut neconcludent Din enumerarea de mai sus se observă că democrația noastră se află abia la începutul unui drum greu, cu suișuri și coborâșuri, iar acumulările celor 23 ani postrevoluționari nu au reușit să creeze încă o masă critică, în stare să înlăture accesele de voluntarism politic și aventurism care să ne poată întoarce din drum. Firește că ultimele două constituie materia de bază a unui thriller mediatic aducător de rating și, bineînțeles, bani, thriller care ne ține captivi de atâta amar de vreme. Numai că, din cauza acestei captivități, făcătorii de politici publice (policy makers) și dregătorii (guvernanții) fug din spațiile normate și aglomerează mass-media în speranța că vor capitaliza imagine și notorietate. De aceea, pentru ei sunt mai puțin importante valoarea deciziei politice și actul de bună guvernare decât spectacolul mediatic aducător de voturi. Unii cu politica, alții cu ponoasele Consecințele unui asemenea mod de a face politică le simțim pe pielea noastră de mai bine de două decenii: vorbim mai puțin de acte și actanți politici decât de actori politici, ceea ce permite eliberarea lor de responsabilitate și manifestarea a tot soiul de găselnițe teatrale care dau bine la public: scene lacrimogene cu salvatori naționali și trădători odioși, cu lăudăroși și lingușitori, cu oportuniști și ipocriți sau cu jupâni forțoși și slugi abjecte, manipulatori cu toții. Stilul acesta s-a perfecționat atât de mult, încât la ora aceasta spațiul public nu are antidotul necesar pentru contracararea șmecheriilor mai sus menționate. Caracterul nenormat al politicii noastre a permis nașterea unor personaje politice inițiate, ca în vechile republici ateniene și romane, când un număr mic de dregători și oratori determinau mulțimile să hotărască ce este mai bine pentru ele. Asta dacă citim cu atenție discursurile rămase din antichitate. În sfârșit, democrație original O scurtă privire asupra deciziilor Președinției și ale prim-ministrului din ultimul an, inclusiv aceea de numire a procurorilor-șefi, ne lămurește: Constituția și legile în vigoare stabilesc cum se alege președintele, cine să fie prim-ministru, cine poate îndeplini funcția de ministru, de procuror-șef…, numai că la noi prevalează de fiecare dată voința celui mai tare. Astfel, președintele își impune premierul cu anumite condiții stabilite de el însuși, prim-ministrul, la rândul său, face același lucru cu miniștrii, cu procurorii-șefi, care la rândul lor… Așadar nu legea, nu procedurile legale sunt determinante, ci credința că numai ei, inițiații, atotfăcătorii știu ce e mai bine pentru țară, pentru cetățenii plătitori de impozite și familiile lor, numai ei singuri pot lua deciziile corecte, or modalitatea aceasta de a guverna nu are a face cu democrația modernă. În aceste condiții, apar ca firești întrebările auzite mereu ici și colo: la ce mai avem cele trei puteri și instituții ale statului de drept? De ce mai alegem Parlament, dacă nimeni nu are nevoie de el și legile emise nu se respectă? Ce are inițierea cu democrația? Deși situațiile de mai sus sunt evidente, în spațiul public, mai cu seamă în presă și la televizor, se găsesc totuși destui să le aplaude, să susțină împotriva evidențelor că e bine pentru țară că principalii actori, inițiații, s-au înțeles între ei asupra unei decizii avantajoase pentru ambii, că prin aceasta se deblochează activitatea la vârf a justiției, sau că s-a retezat capul nu știu cui… Din păcate, cine-și închipuie că justiția poate fi deblocată prin astfel de decizii voluntare, care nu respectă în litera și spiritul lor legile în vigoare, se înșală: iată că majoritatea judecătorilor și a procurorilor protestează, că deja s-au acumulat prea multe astfel de fapte în ultimele luni, care fac și mai puțin predictibil cursul viitoarelor evenimente.