Radioul, la ceas aniversar

Radioul rămâne pentru mine o sursă sigură de informare, de delectare, de desfătare, de relaxare, impulsionare a activităților pe care le desfășor prin casă.

 

Mi-aduc bine aminte cum prin anii ’60, tata, după ce-a primit leafa de la pădure, muncitor forestier fiind, nu s-a zgârcit și a cumpărat un aparat de radio HORA, cu anod și pilă, dacă mă exprim bine. Pentru că a fost primul din… cartierul satului. Parcă văd/aud cum, în prag de seară, se adunau toți vecinii ciorchine și se minunau de această… minune. Ascultau, în primul rând, știri și muzică populară. Nu uit „Triști și negri mai sunt norii”, „La Lenuța sub cerdac” de Irina Loghin. Ca licean, prin îngăduința pedagogului, în timpul meditațiilor, care, la acea vreme, internist fiind, erau obligatorii, ascultam, la ora 8.00 fix, „Zece melodii preferate” (dar asta fără să știe directorul…). Vă mai amintiți? Atunci eu n-am avut TV acasă și ascultam radioul. După Hora a venit un Delta, pe baterii, și mai apoi, când a… intrat curentul electric în casă, un Pacific la care, cu mare plăcere, ascultam transmisiile sportive. M-am molipsit de radio. Acum, dimineața, primul lucru pe care-l fac când intru în bucătărie e să învârt butonul. Am un jaf de aparat, dar audiția este foarte bună. Îmi pun de-o cafea, o sorb în liniște, ascultând știri, muzică, informații și meteo. Și iau calea spre locul de muncă. Aflu multe lucruri și despre școlile rurale. România Actualități. La 7 fără ceva intri în lumea celor ce nu cuvântă. Sâmbăta, ziua mea de serviciu la bucătărie, și îmi place să mă… amestec, abia îl aștept pe ilustrul Neagu Djuvara, căruia este suficient să-i dai o zi din calendar și un an pentru ca domnia sa să vorbească ore în șir. Felicitări Radio! Să aveți viață lungă și în sănătate și să ne aduceți în casă de toate! La mulți ani!