O echipă de temerari a Academiei de Aventură „Pământul Viu” a cucerit alte vârfuri din munții Italiei și Elveției

Cea mai recentă ieșire a membrilor Academiei de Aventură „Pământul Viu” a avut loc în iulie a.c. în Alpii Italieni și în Alpii Elvețieni. Călătorii au fost 6 iubitori ai muntelui, dintre care 5 sunt membri ai Academiei de Aventură „Pământul Viu” și un invitat din Rădăuți.

 

„Ne-am propus să urcăm câteva vârfuri în Monte Rosa, unde am mai fost acum 2 ani, și în Elveția. Ne-am propus să urcăm Vârful Breithorn, la 4106 metri, dar pentru că am avut prilejul, am urcat și un vârf de 3312 de metri, Teudul Horn. Am ajuns la ora 1 noaptea în Alagna, nu ne-am putut caza la acea oră la niciun fel de camping și am dormit într-o parcare. Am pus sacii de dormit afară, dar dimineață a început ploaia, motiv pentru care am petrecut toată ziua în camping pentru a ne odihni. Vremea s-a arătat proastă toată săptămâna, însă dimineața a fost soare cu nori, mo-tiv pentru care ne-am încumetat să facem o aclimatizare. Am ajuns până în Pasul Bivacul Raveli, după aceea Pasul dell’Uomo Stroto, la 2870 metri. Dus-întors, tot traseul a durat vreo 10 ore”, ne-a spus prof. Călin Dănilă, președintele Academiei de Aventură „Pământul Viu”. Prin furtună la 4200 m Dificultăți față de alți ani nu au fost, însă vremea s-a arătat potrivnică temerarilor din județul Suceava. După ce s-au întors de la aclimatizare, au început ploile, iar prognoza meteo arăta ploi toată săptămâna, motiv pentru care alpiniștii fălticeneni au plecat în Elveția, unde sperau că vor găsi o vreme favorabilă. „Și acolo ne-a plouat trei ceasuri, după care ne-am retras iarăși în Italia. Vremea se arăta proastă, însă am zis că urcăm din Alagna, să ne instalăm o tabără la o altitudine de 3.000 de metri unde nu mai ploua, dar ningea! Am făcut tabăra la 3600 de metri lângă refugiul Niffeti și, spre deosebire de camping, la refugiu se dă vremea pe ore. A doua zi dimineață cerul se arăta senin până spre ora 15, când se prognoza o furtună. Ne-am hotărât să plecăm. Dimineață am plecat la ora 4, trei dintre noi au luat-o spre Vârful Punta Gnifetti, de 4.559 m. Eu îl mai urcasem cu doi ani în urmă. Împreună cu doi prieteni, Alex Zăhărescu și cu Cezar Zaharia, am pornit spre Piramide Vicent – 4215 metri. Numai bine că furtuna s-a pornit pe la ora 10 și ne-a prins în plină ascensiune a vârfului. Partea bună a fost că am avut vizibilitate. Vântul era foarte puternic încât te dădea jos, însă era vizibilitate foarte bună. Ne-am pus cagule pe față, ochelarii sunt nelipsiți, pentru că altfel poți să faci oftalmie, cremă de față și tot ce este necesar pentru a urca” relatează Călin Dănilă începutul urcușului. De 3 ori într-o zi la peste 4.000 m Cei trei fălticeneni au urcat acest vârf de 4215 metri, după care, la coborâre, au mers pe platou vreo trei ore iar apoi au abordat Vârful Balmenhorn, de 4088 metri. Pentru că erau încă la altitudine, la 3800 metri, au mai abordat Vârful Ludwighohe. „Unul dintre partenerii mei obosise, avea probleme cu respirația, deși este foarte tinerel… Dar era pentru prima oară pe munte și nu și-a realizat cum trebuie aclimatizarea. Atunci l-am rugat pe celălalt coleg să-i țină companie și am urcat Vârful Ludwighohe, 4342 metri, solo. După ce am urcat pe creasta acestui munte care arată precum cocoașa unui pește, începuse să-mi pară rău pentru ceea ce am făcut de unul singur, mai ales că vântul a început să bată atât de puternic, încât aveam impresia că mă smulge. Nu eram legat în coardă, trebuia să-mi înfig de fiecare dată pioletul până în plăsele pentru a fi sigur că, dacă am făcut un pas greșit, am de ce mă ține. Iarăși am regretat că nu am luat doi pioleți; luasem un piolet și un băț de treking. A fost destul de greu, atât la urcare, cât și la coborâre, a trebuit să fiu atent la fiecare pas, până am ajuns la colegii pe care i-am lăsat pe ghețar să mă aștepte. Pentru anul acesta este cea mai mare altitudine abordată, dar în anii anteriori, vă amintiți, am urcat Mont Blancul”, continuă să povestească temerarul fălticenean. Informarea, cunoașterea traseului și pregătirea fizică – „secretele” reușitei unei escalade la altitudini mari Sfatul lui Călin Dănilă este că atunci când vrei să escaladezi munți cu înălțimile ca cele pe care le-au atins membrii Academiei de Aventură „Pământul Viu” e necesarca în primul rând să ai o foarte bună informare, după aceea trebuie să mergi cu cineva care a mai fost acolo, pentru că nu se poate parcurge un asemenea traseu pentru prima oară singur, fiindcă sunt capcane la tot pasul! Dintre cele mai perfide ar fi crevasele, seraculele (niște ghețari suspendați, care sunt la distanțe foarte mari de locul prin care treci și ai impresia că nu se poate întâmpla niciodată nimic, dar ei se pot desprinde oricând, mai ales în perioadele mai calde). „Trebuie să ai cunoștințe despre aclimatizare, cum se formează poliglobulia în organism – cam în 10 zile se triplează numărul de globule roșii, fiecare globulă roșie are 4 atomi de fier care fixează un atom de oxigen. În acest fel ai de 3 ori mai mult oxigen în organism. Se produce o situație neplăcută, pentru că se îngroașă sângele, existând riscul să-ți degere degetele pentru că sângele nu mai ajunge în capilarele cele mai fine. Astfel se întâmplă începând de la 6.000 de metri în sus, unde este cu totul altceva”, ne-a spus Călin Dănilă. Academia de Aventură „Pământul Viu”, locul de unde poți începe drumul spre culmi „La noi vin oamenii, pleacă, aleargă după lucruri obișnuite. Aici nu primești nimic, te dăruiești, te implici. Toate ieșirile pe care le-am făcut au fost cu bani din buzunarul nostru. La școala unde sunt profesor, în fiecare an fac excursii în Piatra Craiului, Rarău, Giumalău, Pietrosu Bistriței, Bucegi. Practic, în Academia de Aventură am 5 elevi pe care i-am dus în Alpi. Dintre aceștia îi amintesc pe Burlui Ana Maria, Ionuț Cojocaru (unul dintre cei care au restaurat Turnul Eiffel, este membru simpatizant, fiind plecat mereu în străinătate), Marius Grigoraș, Cezar Zaharia și chiar copilul meu, Daniel Ioan Dănilă, care la vârsta de 13 ani a urcat deja la 4.559 m, pe Punta Gnifetti, în Monte Rosa, Italia, al treilea vârf din Europa ca înălțime. A urcat Dolomiții, la 3.342 m, pe vârful Marmolada, în Mont Blanc, am ajuns la 4200 de metri, dar a trebuit să ne întoarcem din cauza vremii proaste. Eu încerc să fiu cât se poate de prevăzător și de fiecare dată să ne retragem la timp, revenim, pentru a nu risca prea mult”, a precizat Călin Dănilă. În căutare de sponsori pentru Himalaya ! După o perioadă de două zile de odihnă, temerarii au plecat pe Valea Cervinia, în Italia, la granița cu Elveția. Și de acolo au atacat Vârful Breidhorn. „Practic, după ce treci de 2800 de metri, ajungi în Elveția. Apoi se merge vreo două ore pe ghețar până sub vârful propriu-zis, care este foarte ascuțit, este ca o bezea de gheață pusă pe stâncă. Serpentinele care încep să urce într-un unghi de 45 de grade durează vreo două ore. Am plecat de dimineață, vârful l-am atins pe la ora 10,30, tot pe un vânt foarte puternic. De la 4.000 de metri în sus, rare sunt zilele fără vânt. Breithorn a fost cel mai tehnic dintre toate, deși este un pic mai scund, are 4106 metri, are caracteristica tuturor munților cu terminația «horn», treimea superioară fiind foarte ascuțită. Cu o zi înainte am mai urcat un vârf de 3312 metri, Teudulhorn, care este lipsit de gheață, dar cu o porțiune de via ferrata în partea terminală” ne-a mai povestit Călin Dănilă. Visul membrilor Academiei de Aventură „Pământul viu” este de a ajunge pe Himalaya. Ei spun că ar pleca și mâine acolo, dar nu dispun de resurse financiare pentru Himalaya sau pentru Asia. S-au gândit și la astfel de expediții, au făcut proiecte, calcule și au ajuns la concluzia că asta înseamnă o adevărată fugă după bani, după sponsori, pe care îi găsești cu greu.