Dezvoltarea rețelei de căi ferate în Bucovina, până în anul 1914 (1)

La 25 aprilie/5 mai 1775, Bucovina e cedată fără luptă de către turci habsburgilor, ca urmare a mituirii unor înalți demnitari, prin corupție și asasinarea domnitorului Grigore Ghica.
 

Anii care au urmat au adus o intensificare a relațiilor economice între Galiția, Bucovina și Transilvania și au impus ca temă de studiu ideea construirii unor linii ferate care să permită realizarea unor legături mai scurte cu Viena și Budapesta, întrucât numai aceasta ar fi asigurat o alternativă mai stabilă, mai sigură și mai economică pentru dezvoltarea relațiilor comerciale în acele vremuri. Datorită faptului că anumite interese de ordin financiar și politic se opuneau realizării unei legături feroviare mai scurte, care să străbată Transilvania și apoi să treacă prin Ținutul Năsăudului spre Bucovina, s-a ales o cale ceva mai lungă, dar care reprezenta și ea un impuls puternic pentru: > valorificarea resurselor naturale prin exploatarea fondului forestier și a bogățiilor minerale; > stabilirea unor legături mai bune și mai sigure între diferitele zone administrative și crearea unei legături strategice cu restul imperiului; > asigurarea unei legături cu Rusia, necesară pentru intensificarea schimburilor comerciale; > realizarea unei căi de legătură feroviară între Transilvania, aflată sub tutelă ungară, și provincia Bucovina – Ducat de Coroană, chiar și pe o cale ocolitoare; > dezvoltarea producției industriale mici în zonă; > exploatarea zonei din punct de vedere turistic și balnear. Realizarea legăturii feroviare între Viena, Galiția și Bucovina s-a efectuat în perioada anilor 1836-1866. În prima etapă, în cursul anului 1837, s-a construit linia ferată ce unea Viena de Cracovia, de către societatea K.F.N.B. (Kaiser Ferdinands-Nordbahn); prelungirea acesteia pe ruta de la Cracovia spre Lemberg (Lwow) realizându-se în anul 1857 de societatea C.L.B (Carl Ludwig-Bahn) constituită sub conducerea prințului Leo de Sapieha. Construcția ultimului ei tronson a fost concesionată la data de 11 ianuarie 1864 companiei Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn. Datorită condițiilor de relief prielnice, construcția căii ferate s-a desfășurat repede și traseul care conecta teritoriile aparținând Coroanei austriece, respectiv Galiția de Bucovina (între Lemberg și Cernăuți) a fost pus în funcțiune prin intrarea triumfală a primului tren în Cernăuți la 1(14) septembrie 1866. Traseul Lwow – Ivan Frankovsk – Deljatin – Kolomyja – Snyatyn – Grigore Ghica (de aici se intra în Bucovina) – Orășeni – Lujeni (Luzhany) – Sadagura – Cernăuți a fost exploatat de compania feroviară Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahn Gesellschaft (LCJE). Aceeași companie a obținut la 15 mai 1867 concesiunea pentru continuarea căii ferate până la Ițcani (Suceava Nord) și a finalizat în timp scurt construcția liniei între Cernăuți – Adâncata (Hliboca) – Vadu Siretului – Vicșani- Dornești – Dărmănești și Suceava Itzkany (localitate de frontieră între Imperiul Austro-Ungar și Regatul României), cu o lungime de 89 km, realizând astfel legătura feroviară între Bucovina și capitala Austriei, printr-un mare ocol care totaliza aproximativ 1.075 km, primul tren sosind în gara Hatna (Dărmănești) în ziua de 28 octombrie 1869. În partea de nord a Bucovinei, între stațiile Cernăuți și Vadu Siret, traseul liniei ferate măsoară 40 km. Această cale ferată, proiectată de arhitectul Adolf Marin, fiul primarului german din Rădăuți, a funcționat în pierdere mult timp, din cauza condițiilor economice dificile din Bucovina și din nordul Moldovei. La data de 2/15 decembrie 1869 se inaugurează calea ferată Ițcani (acum Suceava Nord) – Verești – Dolhasca –Pașcani – Roman, care asigura legătura cu România. Granița austro-română era situată între gările Itzkany (în română Ițcani, astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). Gara Ițcani a fost dată în exploatare în anul 1871, fiind construită în stilul neogotic al gărilor din Europa Centrală de antreprenorii austrieci C. Gall și F. Ronchetti și a devenit punct de frontieră pentru calea ferată Roman – Burdujeni – Ițcani – Cernăuți. Prin intermediul Gării Ițcani, orașul Suceava a fost legat printr-o linie ferată de alte centre importante din Bucovina. Din anul 1881 și până în anul 1902, Guvernul Regatului României a închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și punct de vamă românească la vechea frontieră, deoarece la Suceava Burdujeni nu exista pe atunci decât o gară mică, improvizată într-o baracă de lemn. Lucrările pentru construcția gării Burdujeni au început în anul 1892 pe un teren pus la dispoziție din moșia Burdujeni, fiind executate de societatea particulară italiană Celesti Construttirice Edilitates Ceretti e Tanfani din orașul Milano, după un proiect similar cu cel al gării din orașul elvețian Fribourg. Construirea clădirii a fost terminată în 1898, dar copertina peronului principal și alte instalații auxiliare au fost finalizate abia în 1902. La data de 2/15 decembrie 1869 se inaugurează calea ferată Cernăuți – Adâncata (Hlyboca) – Vadu Siretului – Vicșani – Dornești – Dărmanești – Ițcani (acum Suceava Nord) – Verești – Dolhasca – Pașcani – Roman, care asigura legătura cu România. În partea de nord a Bucovinei, între stațiile Cernăuți și Vadu Siret, traseul măsoară 40 km. Între anii 1872-1875 guvernul austriac a pus sub sechestru acest traseu, iar în anii 1889-1894 traseul a fost naționalizat prin plata unor despăgubiri corespunzătoare (s-a asigurat un venit de 4% din capitalul investit); operațiune efectuată de Căile Ferate Austriece cezaro-crăiești de Stat (kkStB). PAUL BRAȘCANU, Vatra Dornei

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: