Unicat în România:

O colaborare între istoricii laici și cei eclesiastici

Recent desfășuratele „Colocvii ale Putnei” (ediția a XII-a) au adus din nou la Sf. Mănăstire a lui Ștefan cel Mare cercetători ai istoriei neamului, și în special ai Epocii Ștefan cel Mare, care au abordat, așa cum arătam deja într-un articol precedent, tematici care converg către împlinirea a 20 de ani de la sanctificarea Voievodului.
 

Doresc să adaug, textului deja apărut, o relatare a manifestării în întregul ei și opiniile câtorva distinși cercetători, unii adevărate somități în domeniile în care s-au specializat. Pornim de la convingerea că aflăm astfel care sunt resorturile intime, științifice sau omenești care-i aduc în fiecare vară la Putna, la „Colocviile…” sale. > Elka Bakalova, profesoară, Academia Bulgară de Științe „Am fost prima dată la Putna cu ocazia unei misiuni UNESCO de evaluare a Mănăstirii Sucevița. Colegii români m-au invitat să merg și la Putna. Când am ajuns aici, Părintele Stareț era ocupat, spovedea, căci era ajunul Înălțării Sfintei Cruci. Am vizitat mănăstirea, muzeul, și apoi ne-am întâlnit cu Părintele Melchisedec. Am fost foarte impresionată. Am întâlnit și alți monahi cu o educație deosebită. Despre Colocviile Putnei mi-a vorbit și Ivan Biliarsky, colegul meu din Bulgaria, care este un mare patriot român. Apoi am venit aici, la simpozion, și sper să am posibilitatea să vin și în continuare. Nivelul este foarte ridicat, nu toate comunicările sunt la fel, desigur, dar ca regulă sunt lucruri foarte interesante. Dar ceea ce este special este atmosfera care nu există la niciun alt simpozion științific; atmosfera creată de mănăstire, de călugări și de Părintele Stareț.” > Radu Păun, cercetător, Paris „Colocviul de aici este în sufletul meu. Fiecare întrunire științifică are specificul ei. Ce mi se pare important aici este că există o comunicare, o colaborare între istoricii laici și cei eclesiastici. Aceasta este ceva unic pentru România. Doamna Bakalova spune că este unic în Balcani și o cred, căci ea cunoaște bine Balcanii. Apoi există din ce în ce mai mult o deschidere către internațional. Vin cercetători străini și prezintă ceea ce știu ei și lărgesc perspectiva pe care o avem noi. Se asigură o comunicare care trece dincolo de granițele țării și aceasta nu numai că ne face mai bine cunoscuți, ci ne ajută să înțelegem mai bine lucrurile de care ne ocupăm. Alt lucru important, care există și la alte întruniri, dar nu peste tot, este că aici vin studenți și doctoranzi care asistă la lucrări și astfel Colocviile Putnei au și o dimensiune de transmitere, o dimensiune pedagogică. Nu rămân lucrurile numai între noi, ci este un ajutor pentru formarea celor mai tineri. Peste toate, există o anumită particularitate, astfel încât cei care vin odată aici, după aceea tot vin.” > Gheorghe Mironescu, absolvent de master, Iași „Am aflat despre colocvii folosind revista «Analele Putnei» la diferite referate făcute în timpul facultății. De exemplu, am făcut un referat despre Ștefan cel Mare – creator de locuri de memorie: cum s-a îngrijit de mormintele strămoșilor săi, de la Rădăuți, cărora le-a pus pietre de mormânt, ce a însemnat biserica de la Războieni, ridicată deasupra osemintelor oștenilor căzuți pe câmpul de luptă, crucea ridicată pe locul bătăliei de la Vaslui, pe care un călător străin, în jur de 1500, a văzut-o înălțată acolo.” > Mihai Bogdan Atanasiu, cercetător, Iași „Am participat la 9 ediții, dintre care la ultimele 6 am prezentat comunicări. Aici este un colectiv nu neapărat elitist, ci de calitate. Pentru ceea ce mă interesează pe mine, a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aici vin oameni din toată țara. Apoi există o continuitate în legăturile cu ceilalți participanți. Este și obștea, care ne-a primit și ne primește cu drag. Este simpozionul pe care îl consider cel mai serios din activitatea mea. În câteva zile sunt multe comunicări, toate de calitate, și asta mă responsabilizează. Dintre toate simpozioanele la care particip anual, pentru acesta aleg subiectul cel mai dificil și mă responsabilizez cel mai mult. – Ce îl atrage pe un tânăr să facă cercetare istorică? – Îmi place ceea ce fac. Nu e o meserie prea bănoasă. Dar când e vorba despre știință nu așteptăm nici avantaje financiare, nici măriri și laude. Satisfacțiile sunt de altă natură. Bucuria pe care o am în urma unui astfel de simpozion este mai plăcută decât altele. La fel ca după un articol pe care îl public, după ce descopăr ceva. Dacă ar fi să dau timpul înapoi cu 12 ani, tot la Facultatea de Istorie aș merge. – Crezi că este folositoare pentru un om obișnuit cunoașterea istoriei? – Oamenii, involuntar, sunt preocupați de cunoașterea trecutului. Imediat ce pășești pe un loc vrei să afli trecutul acelui loc. Istoria îl formează pe om. Îți poți alege un model din istorie. Știința istorică va continua să existe, oameni interesați de istorie vor fi în continuare. – Există un Ștefan cel Mare pe care îl cunoaștem din copilărie, un Ștefan cel Mare pe care îl cunoaștem din liceu. Ți s-a schimbat percepția despre el, după audierea atâtor comunicări? – Dacă elevii ar citi ce se publică aici l-ar înțelege altfel pe Ștefan. Dacă rămân la litera manualului, vor avea o imagine oarecum limitată, deși, cu siguranță, ca fiind una dintre cele mai luminoase personalități din istorie. La facultate îl cunoaștem altfel. Dar chiar zilele trecute mi-am amintit cum, la un seminar, cineva spunea că este greu să alegem un subiect de licență legat de Ștefan cel Mare sau epoca sa, pentru că în momentul de față este imposibil să mai găsim ceva nou. Asta se întâmpla în 2004. Din 2005 au început Colocviile Putnei. Și de 9 ani îmi dau seama că acest subiect este inepuizabil. De când am venit aici am cunoscut un nou Ștefan. În primul rând, sfințenia lui. Oamenii nu au înțeles de ce a fost canonizat. Din păcate am citit în presa națională, recent, un articol în care din nou se punea întrebarea de ce a fost canonizat. Dar unii dintre cei care pun continuu întrebarea aceasta nu caută un răspuns. Poate nu vor să îl afle. Tot ce se comunică despre Ștefan și epoca lui la Colocvii îți dă răspunsul la această întrebare. Apoi, aici am aprofundat ceea ce am învățat în facultate despre Ștefan și epoca lui, din toate punctele de vedere. Nu știu dacă am auzit aici vorbindu-se despre vitejia lui – sunt lucruri știute. Însă diplomația lui, modul în care a știut să gestioneze o criză, sfințenia lui sunt lucruri pe care din studiile care se prezintă și se publică aici le-am aflat. Și, chiar dacă pentru o anumită vârstă sunt mai greu de înțeles, cred că ar trebui recomandate încă din timpul școlii. Sau măcar profesorilor de istorie.” > Elena Firea, cercetător, Cluj „Pentru mine, care lucrez la Cluj, este un prilej de a mă întâlni cu colegi din toată țara care se preocupă de tematica pe care și eu o studiez. Este un schimb de experiență și primesc multe sfaturi folositoare din punct de vedere științific. Anul acesta, de exemplu, am primit mai multe de la monahii care se ocupă cu istoria. Dar și din punct de vedere personal, Putna a devenit un loc în care simt nevoia să vin în fiecare an.” A consemnat Ierom. DOSOFTEI DIJMĂRESCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: