Iarmarocul de Sânpetru

 

Cu o existență care depășește două veacuri (anul acesta socotindu-i-se a 226-a aniversare), Iarmarocul de Sânpetru de la Cernăuți încearcă în ultimele două decenii să recupereze ceva din suflul de odinioară, atât de bine surprins de Emanoil Grigoroviță (citat de Dragoș Vitencu, cel care în copilărie l-a apucat doar ,,de coadă”): ,,Veneau care cu sticlărie, fierărie și olărie de prin Boemia, Moravia și Silezia; altele cu postăvărie și mătăsuri de prin Stiria, Tirol și Lombardia, căruțe cu comedianți, fiare sălbatice, restaurante improvizate, că întâlneai prin ulițele târgului negustori și cumpărători de tot neamul: alături de cușma țărănească, confederatca leșească și fesuri turcești, unguri semeți cu musteața răsucită, cazaci și tătari din Ucraina și câte altele, chipuri de oameni veniți de cine știe de unde. (…) Iar pe drumul cel mare și frumos ce duce înspre Ardeal, vedeai ivindu-se, ca niște șerpi uriași, șiraguri nesfârșite de trăsuri de tot felul, aninate unele de altele, trase de o grămadă de cai puși în frunte. Erau făcute toate la Rădăuți, unde, pe vremea aceea se îmbogățeau căruțașii cu această meserie”. Predominau, desigur, în toate piețele orașului, și în Piața Turcului, și în Piața Centrală, și în Soborna, și în Piața Teatrului – cele prin care am apucat să trecem, produsele timpului (telefoanele mobile deținând parcă recordul), dar cu răbdare puteai să descoperi oferte cu mireasma celor de odinioară, de miere, de pește, de zmeură, de colaci, cvas și altele. Însă cu excepția scurtelor momente acordate cvasului, deosebit de aromat și rece, nu ne-am dezlipit de scena deschiderii Iarmarocului și a Festivalului. S-au spus, cum se obișnuiește în astfel de ocazii, tot soiul de cuvinte meșteșugite și avântate, dar nouă ne-au plăcut îndeosebi două alocuțiuni. Cea a lui Mihai Chirica, viceprimar al municipiului Iași, care a amintit de Sfânta Cuvioasă Parascheva, oblăduitoarea dulcii sale așezări, ca și Sfântul Petru al Cernăuților, de filele istoriei comune a acestor localități menționate prima dată de același hrisov domnesc, exprimând dorința unor proiecte comune și încheind cu o declarație în care s-au regăsit toți românii din România: ,,Iașiul respectă enorm Cernăuții!” Cealaltă alocuțiune amintită, a E.S. Tatiana Popa, consul-general la Consulatul General al României la Cernăuți, a spus simplu, dar atât de grăitor: ,,Vă felicităm și permiteți-ne să vă mărturisim: ne simțim ca acasă!” Deschiderea Iarmarocului cu simbolica sa cheie a avut parte de numeroase atracții: pe scenă au urcat împingând cărucioarele pruncilor nou-născuți tatăl primului băiat venit pe lume în ziua hramului și tatăl primei fetițe (până la acea oră, s-a anunțat, născându-se încă 12 voinici), le-au urmat numeroși viitori școlari din toamnă, purtători ai numelor de Petru, Petruța, Pavel, Paul, Paula, sărbătoriți cu o mulțime de daruri. Cu urale a fost primit și compozitorul și cântărețul Pavlo Dvorskyi, artist al poporului din Ucraina, cu o melodie închinată unui cuplu căsătorit în acea dimineață, mireasa fiind studentă la Cernăuți, iar mirele (chiar fiul artistului), student la Conservator la Odesa.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: