„Mirifica Deltă a Dunării trebuie urgent salvată”

– Interviu cu profesorul VICHENTIE NICOLAICIUC –

 

– Domnule profesor, v-ați întors, a treia oară, din Delta Dunării, unde ați predat în comuna C.A. Rosetti limba română și limbile materne – rusa și ucraineana – elevilor din etniile respective. Fiind rădăuțean, adică bucovinean, ce v-a determinat să vă autoexilați, în interes didactic acolo, la vârsta pensionării? – Am fost în legislatura 1996-2000 deputat din partea ucrainenilor în Parlamentul României și aveam obligația morală să cunosc realitatea în care trăiește comunitatea ucraineană nu numai din județele Suceava, Maramureș, Timiș și Caraș-Severin, ci și din județul Tulcea, adică din Delta Dunării. Așa că i-am vizitat și pe ucrainenii din localitățile Letea, Murighiol, Chilia Veche și Dunavățul de Sus, din acest județ, confruntându-mă acolo cu multe probleme sociale, dar mai ales de învățământ. A urmat interpelarea miniștrilor învățământului și sănătății, apoi, în anul 2001 am ieșit la pensie. La chemarea expresă a învățătorului și scriitorului Paul Sârbu, din Letea, pentru a veni ca profesor și a pune „umărul” direct la ridicarea nivelului de pregătire a elevilor români, ruși lipoveni și ucraineni din izolata și uitata Deltă a Dunării de conducătorii de azi, dar nu și de Dumnezeu, m-am dus acolo și am muncit ca profesor de română în anul școlar 2001-2002, apoi în 2008-2009 și în acest an școlar, 2011-2012. În acest an școlar am predat, pe lângă limba română, și rusa și ucraineana, ca limbi materne. Nu a fost ușor nici în primul meu autosurghiun și nici în celelalte două. Rezultatele s-au văzut imediat: elevii au intrat la diferite licee din Tulcea și Sulina, apoi la diferite facultăți, încât, astăzi, unii au ieșit chiar profesori, precum doamna Cristina Comârzan, fostă Bârlădeanu, devenind profesoară la școala noastră. Împreună cu întregul colectiv didactic a fost editată revista școlii „Lotus”, ajungând astăzi la 8 numere și obținând premii I și II la concursul revistelor școlare din județ. Au fost organizate de subsemnatul mari manifestări literar-artistice, în fiecare an școlar, dedicate lui Mihai Eminescu (elevi români și de celelalte etnii), Aleksandr Pușkin și Serghei Esenin (cu elevii ruși lipoveni) și Taras Șevcenko (cu elevii ucraineni) etc. În noiembrie 2008, s-au aniversat 130 de ani de la revenirea Dobrogei la România, sub forma unor comunicări științifice și activități literar-artistice. Școala a fost reabilitată în 2008, astfel că, astăzi, elevii au condiții deosebite de învățătură. Aici s-a așezat, venind din Maramureș, profesorul și maestru al penelului Octavian Postolache, care a pictat două tablouri, de tip frescă, pe coridoarele școlii: o scenă „Veghea unui pescar” și „Matematica este… dragostea mea”, tablouri reușite, care completează mediul adecvat educării elevilor. De asemenea, în școală funcționează cenaclul literar al cadrelor didactice, îndrumat de scriitorul Paul Sârbu, la care participă și elevii. Creații literare ale membrilor acestuia au apărut în revista școlii și în alte publicații literare. Maestrul Octavian Postolache organizează periodic expoziții de artă plastică, la școală, la Căminul Cultural și la Muzeul Farului Vechi din Sulina. Trebuie adăugat că pe 23 aprilie 2009, la invitația școlii, ne-a vizitat regretatul explorator român Teodor Gheorghe Negoiță care ne-a fascinat cu prezentarea verbală și pe film a marilor sale cercetări științifice la Polul Nord și la Polul Sud. În Antarctica, el a înființat Stația de Cercetare „Law Racoviță”, fiind prima stație de cercetare românească. Întâlnirea cu el a fost deosebit de interesantă și, astfel, ne putem mândri că românii au avut un asemenea om devotat cercetărilor polare. – Care ar fi viitorul Deltei Dunării, după părerea dumneavoastră? – Delta Dunării, așa de frumos descrisă, prin mijlocirea artei cuvântului, de Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Panait Cerna, Fănuș Neagu, Traian Coșovei etc. și chiar de scriitorul local, Paul Sârbu, din păcate nu mai e ținutul mirific al naturii de altădată. Cu vreo 30 de ani în urmă, peștele era principalul aliment al săracului din Deltă. Exploatând cu mijloace sălbatice peștele, chiar și în perioade prohibite, încălcând toate măsurile de protecție a mediului, flora și fauna Deltei au scăzut drastic. La toate aceste necazuri, de ani buni, s-a adăugat faptul că primăverile și verile au devenit secetoase, iar renumita Pădure Letea se deșertifică. Scade producția vegetală, animalieră și piscicolă. Sursele de a obține venituri se epuizează. Mulți localnici abia supraviețuiesc. În concluzie, se poate spune că în ultimul timp satele comunei C.A. Rosetti (Letea, Periprava, Sfiștofca și Cardon) se depopulează. Cei care au rămas acolo se luptă cu condițiile potrivnice lor. Aceștia sunt ca niște eroi care supraviețuiesc cu greu și duc o viață de subzistență. Tineretul pleacă, rămân bătrânii, numărul copiilor scade puternic. Pot fi văzute multe gospodării părăsite. Văzând atâtea dărâmături, livezi pustii, garduri rupte prin care trec animale slobode, case în care șuieră vântul etc., ți se creează imagini sinistre, ca după război. Această depopulare crește mereu și… trebuie oprită! Dar trebuie mai întâi create condiții propice de trai. Și aceasta urgent, de către cei de la București, și nu numai. Intervenția brutală și necontrolată a omului în echilibrul Deltei Dunării a stricat totul. E timpul ca, în al 12-lea ceas, să fie salvată Delta Dunării, nu cu vorbe, ci cu fapte concrete. E timpul ca mirifica Deltă a Dunării să fie urgent salvată! Și cu acest prilej lansăm un S.O.S pentru salvarea Deltei Dunării! – Vă mulțumim, domnule profesor, și credem că și prin publicarea acestui micro-interviu cei în drept se vor autosesiza. A consemnat, KOLEA KURELIUK