Pentru cei care n-au bani de cumpărături la Milano

Îmbrăcămintea și încălțămintea second-hand rămân în continuare în fruntea topului preferințelor de cumpărături ale sucevenilor, cu un amendament, însă. De-o vreme nu mai fac cumpărături din aceste magazine doar persoanele de condiție socială modestă, ci și lume „subțire”, care ar avea destui bani să se îmbrace și să se încalțe „de firmă”.

 

Motivul este simplu: decât nou, scump și de multe ori de proastă calitate, mai bine ieftin, fără posibilitatea de a vedea pe stradă încă o femeie îmbrăcată la fel, și relativ durabil. Cap la cap, vânzarea hainelor second-hand rămâne cea mai profitabilă afacere în vremuri de criză și nu numai în România. “Când deschid, luni, lucrez deja pe plus” În urmă cu puțini ani, în Suceava, existau, în număr rezonabil, mai multe magazine second-hand în care clienții se înghesuiau să ia la „puricat”, bucată cu bucată munți de haine de toate felurile, grade de uzură, calitate sau mirosuri. De circa 4 ani încoace, numărul acestora a „explodat”, secondurile apărând, unul după altul, peste noapte, în fiecare zi altele, și altele. La parterul blocurilor, în beciuri, în vechi sedii ale fostei rețele comerciale a orașului, în chioșcuri de tablă, mai la dos sau la șoselele principale, în unele locuri chiar două la o distanță de câțiva metri, magazinele second-hand există în prezent cu zecile în fiecare cartier al Sucevei, ale celorlalte orașe. Majoritatea și-au fidelizat clienții, chemându-i pe cei mai apropiați la „inaugurarea” coletelor cu marfă înainte de accesul larg al cumpărătorilor, lăsându-i să-și aleagă astfel ce e mai nou și mai frumos. „Am un grup de prietene care mă ajută în fiecare sâmbătă să expun marfa nouă, să o desfac din saci, să o așez pe umeraș, să o calc atunci când este nevoie. Eu îmi rezolv astfel treaba mai repede, iar ele văd tot ce am primit și își aleg ce vor, înainte ca restul lumii să vadă ce am adus. Și vă spun sincer că, doar cu vânzarea care o fac astfel (chiar dacă le mai dau pe datorie) eu mi-am scos banii investiți la o tură de marfă, banii de chirie, de ambalaje. Când deschid luni, lucrez deja pe plus. Îmi convine mult metoda și de aceea, la mine, după două zile de vânzare, prețul se reduce la jumătate. Ce rămâne nevândut, fac ca toată lumea. Le dau pe la săraci, fac saci numai cu lucruri din bumbac pe care mi le cumpără femeile pentru cârpe și, uneori, dau la două femei la țară, care fac covorașe din cordele”, a povestit Narcisa M., unul dintre mulții, foarte mulții proprietari de magazine second-hand din Suceava. Solduri și second-hand amestecate, o șmecherie la modă Multe magazine second-hand din Suceava se recomandă ca fiind vânzătoare de solduri, adică marfă nouă rămasă nevândută din diferite motive și care se vinde la preț redus. Unele strecoară clienților ideea că ar vinde și produse outlet, ceea ce înseamnă de fapt marfa producătorului rămasă pe stoc, vândută ieftin de asemenea, de el însuși sau de un alt operator economic care a cumpărat stocul respectiv. Există posibilitatea ca parte din îmbrăcămintea din magazinele Sucevei chiar să fie soldată, dar unii patroni isteți o amestecă cu marfa second, fețuită bine și care ar trebui să fie mai ieftină, pun un preț măricel și recomandă totul ca fiind marfă nouă. Nu este de mirare astfel dacă un blug sau un sacou achiziționate așa-zis de la „solduri” au prin buzunare câte o batistă de hârtie sau o clamă de păr uitate de „răposații” care le-au purtat, cu grijă, cândva. Industria prosperă a comerțului second-hand Deși sunt nenumărate, magazinele second-hand din Suceava nu supraviețuiesc decât dacă au surse de marfă în stare bună, curată, frumușică și diversă, dat fiind și că acestea nu mai comercializează de mult doar haine și încălțăminte, ci și multe alte tipuri de produse, de la vase de bucătărie și scule de lână, până la rame foto, marochinărie, bijuterii, echipamente sportive, jucării etc. Aceștia se aprovizionează din depozite ce pot aparține importatorilor direcți de marfă second-hand sau unor operatori care cumpără cantități mari de marfă importată de alții pentru a o revinde micilor comercianți. La fiecare nivel se câștigă. Astfel de depozite se găsesc peste tot în țară, ca și în câteva depozite din Suceava, depinde doar prin câte „mâini” a trecut marfa și din ce țară provine. Hainele din Anglia sunt preferatele, alături de cele din Belgia, Olanda, Germania, țări „spornice” la exportul de haine second-hand și unde, odată cu criza economică, s-a dezvoltat o prosperă „indus-trie” a exporturilor second. În Germania, de exemplu, nemții își vând, pe prețuri modice, hainele pe care nu le mai poartă unor organizații care le sortează și le revând apoi unor operatori economici. Conform datelor extrase dintr-un ziar german, în această țară, o tonă de marfă nesortată costă doar circa 300 de euro. După ce sunt adăugate cheltuielile cu mâna de lucru pentru sortare, timpul necesar acestei operațiuni, dezinfecția, o tonă de produse second se vinde la export cu 1000 – 1500 de euro pe tonă. Pe drum, tona de marfă devine și mai scumpă, în funcție de calitatea ei, dar mai ales în funcție de numărul de mâini prin care trece ea putând ajunge în depozite la preț dublu sau chiar mai mare. La bucată, în magazinele din Suceava, 30-40 de lei pe o fustă model unic, 15-20 de lei pe o bluză a cărei croială este perfectă, 25-40 de lei pe un pantof de marcă arhicunoscută, cu piele moale ca obrazul de copil, alți 40 de lei pentru un trening de firmă abia purtat, sunt încă prețuri mici și la îndemâna suceveanului ce nu va pleca niciodată la Milano ca să-și facă cumpărăturile.