Despre delațiune

Am primit la redacție, prin e-mail, nesemnat, un articol despre destinul tragic al unuia dintre fruntașii Zamostei, Ion Iordache Lupașcu, arestat, încarcerat și ucis de torționarii anului comunist 1947 și următorii. Familia celui dispărut în temnițe și nemaiîntors vreodată acasă nu știe nici astăzi unde-i este, dacă așa ceva există, locul de veci. Fiul lui, primar al comunei în legislatura 2000-2004, i-a ridicat o troiță în centrul comunei, acela fiind locul unde cei ce-l regretă se pot ruga pentru el, pot pune o floare. Având în vedere politica de atunci a autorităților, Ion Iordache Lupașcu, considerat chiabur, avea oricum soarta pecetluită. Mulți asemenea lui au avut aceeași soartă. Dar autorul textului trimis redacției caută și găsește și numele informatorilor care „i-au purtat de grijă”.

 

Și evocarea însăși a dezastrului provocat familiei lui Ion Iordache Lupașcu și lui mai ales, care a plătit cu imensă suferință și în final cu viața și aneantizarea, dar și demersul documentat și credibil al autorului necunoscut, care face apel la documente oficiale, la memoria satului, la cele două ediții ale monografiei comunei, ce au stăruit asupra pierderilor umane ale comunei în urma furtunii aduse de sovietici în România după război, deci cele două argumente fac remarcabil acest text. Pe care însă nu-l publicăm, pentru că mecanismul care a provocat atunci marile drame din familiile celor ca Ion Iordache Lupașcu este prezent, ca o expresie a unui mental blestemat, și în demersul semnatarului rândurilor trimise (și) nouă. Nu istoria familiei și suferinței lui Lupașcu, cu adevărat impresionante, rămân mobilul articolului, ci trimiterea acuzatoare la fiul unuia dintre cei patru informatori (al treilea ca importanță, după însăși clasificarea autorului), astăzi un om cu funcții importante la nivel național. Se știe că, sub comunism, pentru faptele bunicului sau tatălui întreg neamul avea de suferit. Mai ales copiii. Ce vină are însă feciorul pentru mârșăviile – de-o clipă, de-o viață – ale tatălui? Cei ce-au trecut pe-acolo recunosc în „fapta” autorului nostru necunoscut toate datele specifice acelei categorii de indivizi care înfierează cu „mânie proletară”. De aceea nu publicăm articolul: pentru a nu oferi celor tineri un exemplu actual, dar lamentabil, despre nerușinata vreme în care indivizi de tipul celor incriminați mai sus se jucau cu viața, cu destinul semenilor lor.