Literatură în bazar

Despre oamenii care lucrează în bazar, intelectualii au adesea idei preconcepute. Numai dumnealor, profesorii, doctorii, inginerii, vezi Doamne, au studiat și au citit cărți cu nemiluita.

 

Numai dumnealor, se spune, știu să țină stilat o cană cu cafea în mână și să discute despre vreme, politică și cursul dolarului. Cam așa ar sta lucrurile în mintea unora care au pierdut contactul cu lumea și nu mai fac diferența între posesorii de titluri și oamenii care au studiat cu pasiune. Cultura dobândită pe cont propriu are un parfum anume, căci se bazează pe dorința autentică de a cunoaște, de a te îmbogăți spiritual. Zilele trecute, în bazarul rădăuțean de la ,,Voința”, doi rădăuțeni discutau despre literatură. Larma din bazar provocată de iuțeala cu care vânzătorii își aranjau marfa, soarele ușor speriat și parcă răzbunător, răscoleau banalitatea zilei. ,,Poetule, care le știi pe toate, spune cui aparțin aceste versuri! Din bube, mucegaiuri și noroi iscat-am frumuseți și prețuri noi”, s-a auzit dintr-o dată glasul unui bărbat. Acesta își provoca tovarășul la un test de cultură generală. Cei doi aveau, se vede, o înțelegere mai veche în privința literaturii. Poate că dezlegau rebusuri de multă vreme împreună. Dar aici nu era vorba de un rebus pe care să-l descoși cu plictiseală într-un tren. Cei doi păreau foarte adânciți în problemă, iar versurile argheziene aveau un soi de strălucire nemaiîntâlnită. Atâta timp cât un poet ajunge pe buzele tuturor (fără a putrezi pe rafturile bibliotecilor sau pe mesele cercetătorilor) înseamnă că și-a împlinit menirea. Chiar dacă ziua începea pentru mulți negustori cu gândul la câștigul ce avea să vină, ,,Testamentul” arghezian dădea o notă aparte zilei și încărca nobil viața bazarului. Să nu uităm. Există intelectuali printre oameni de rând și există monștri printre intelectuali. Totul este să nu ne lăsăm furați de imagini și titluri. Totul este să privim după cortină.