Prin cenușa hungarismului

Motto: „Transilvania și Ungaria nu s-au contopit niciodată … Acul busolei transilvănene părea fixat spre răsărit …” (Szilágyi Sándor – istoric maghiar)

 

Încă n-am aflat să se fi dat un răspuns, promis de altfel, de către domnul prim-ministru Ponta, în legătură cu afirmațiile jignitoare la adresa guvernului român, a românilor și a României lansate de cel mai mare ungur dintre unguri de gr. I, Lászlo Kövér, președintele parlamentului de la Budapesta, dar și președinte de onoare al Partidului Civic Maghiar, creat de cei mai „intransigenți” dintre secuio-maghiari, ca o contrapondere la „moliciunea” UDMR-ului care nu mai reușește să obțină măcar autonomia ținuturilor secuizate. Misiunea lui Lászlo Kövér nu-i, cum s-ar crede, determinată de campania electorală la care el, cu mustața lui panoniană, trebuia, se simțea obligat să-și aducă contribuția, nu, campania electorală a fost ocazia de a spurca în dreapta și-n stânga marile idei ale revizionismului maghiar, cauza, ei, cauza e veche și constă în visul de stăpânire și dominație asupra românilor și asupra altora considerați cu toții nedemni pentru a avea viață națională și de stat proprie. Și dacă „vizita” la stâna fără câini a valahilor puturoși și obraznici a coincis cu ziua de 4 iunie, când s-au împlinit 92 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920), cu atât mai mult și mai mare a fost oful tuturor iredentiștilor, naționaliștilor șovini, românofobilor răspândiți prin teritoriile altora, care, până la 1918 erau incluse în imperiul austro-ungar. Ca tacâmul să fie complet, s-a adus, spre a fi depusă la Odorheiul Secuiesc, cenușa lui Nyiro Jozsef, scriitor și poet, mare personalitate, zic ei, a maghiarimii, dar și fascist notoriu, participant la toate atrocitățile comise de unguri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în deportarea evreilor din Ungaria și din teritoriile anexate (NV Ardealului) spre lagărele morții de la Birkenau – Auschwitz. Lăsăm la o parte practica ungurească și secuiască de a face din fiecare criminal un erou; întrebarea e de ce n-o fac pe teritoriul Ungariei, de ce-o fac și în România? Vă mai amintiți de statuia celor 13 generali (nu erau toți unguri!), plantată la Arad, care au condus războiul Ungariei contra austriecilor și românilor la 1848? Sunt eroi pentru că au omorât 40.000 de români din Ardeal care n-au înțeles să intre în marea patrie maghiară, oferită generos de revoluționarii șovini unguri. În momentul în care s-a îndrăznit oprirea ceremoniei reînhumării urnei cu cenușa lui Nyiro Jozsef, pentru că a fost ce-a fost, marele democrat european, Lászlo Kövér, ca să ne dea gata, a pus semnul egal între cel care a fugit în Germania de teama represaliilor și Mircea Eliade care a făcut parte din Garda de Fier. Păi, vezi, nu-i tot una! Antisemitismul lui Eliade n-a trimis niciun evreu de pe teritoriul României în crematoriile lagărelor de concentrare germane. Ia să vedem ce spune, în acest sens, Oliver Lustig în al său Dicționar de lagăr: „În șase țări – Polonia, Cehoslovacia, Belgia, Olanda, Iugoslavia și Grecia – în care locuiau aproape 4 milioane de evrei, n-au fost salvați de la deportare, n-au rămas în viață atâția evrei ca în România”. Desigur, nu negăm Holocaustul românesc, deportările în Transnistria (evreii din Bucovina întreagă, cei din Basarabia, rămași după retragerea rușilor – iunie-iulie 1941), pogromul de la Iași, legile rasiale etc., dar nici nu putem să subscriem la afirmația lui Oliver Lustig și a altora că „România a fost o excepție”. Partidul fascist unguresc Crucile cu Săgeți (nyilasiștii), din care a făcut parte cel cu urna, este responsabil și de deportarea a 148.288 evrei din Ardealul cotropit de unguri în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, din care peste 100.000 au fost exterminați; spun aceasta ca să se știe, deoarece când e vorba de victime evreiești, cei 100.000 morți din Ardealul cedat sunt puși pe seama României! Ironia sorții: când e vorba de crime, până și ungurii recunosc apartenența Ardealului întreg la România! Ungurii știu să se prezinte Europei nepăsătoare și neștiutoare într-o lumină trandafirie, dar nu pot să-i mintă pe supraviețuitorii lagărelor de exterminare, care știu bine cine a fost Nyiro Jozsef. O fi crezut careva dintre români (români și neromâni, dar pământeni!) că Lászlo Kövér e singur în demersul lui de a pescui prin cenușa Ungariei Sfântului Ștefan? Ei bine, nu! Șeful destabilizării situației din România a fost secundat și completat, în chip fericit (citește unguresc!), de către un personaj crescut cu laptele iredentismului și anti-românismului manifest, numindu-l astfel pe marele luptător pentru drepturile secuio-maghiarilor, Csibi Barna. Cine este acest individ? Am mai spus, ce-am aflat de la alții care s-au ocupat de originea secuilor, că 50% dintre ei, care locuiesc în HarMuCov sunt români secuizați, catolicizații, cu numele schimbat, marginalizați, luați în râs, persecutați etc., proces început din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și amplificat în perioada dualismului austro-ungar (1867-1918). După nume, Csibi Barna provine dintr-o familie de valahi puturoși, ciobani spurcați, care murdăreau blazonul nobiliar secuiesc. Pe teritoriul românesc sunt toponime și oiconime cu numele Barna (cătun în comuna Parincea, jud. Bacău), exprimând o noțiune ce se referă la viața păstorească. Toponimul Barnar (pe Barnar) și derivate de felul bârnar, bârnărele – locul destinat pășunatului pe timp de iarnă (cf. P. Țăranu, Memoria Dornelor, Repere istorice, Editura Biblioteca Bucovinei, Suceava, 2002, p. 133) pot fi puse în legătură cu antroponimul Barna, care spune mai clar despre originea etnică a antiromânului Csibi. Românii secuizați (o parte au trecut în Moldova, numiți impropriu ceangăi) în număr de zeci și zeci de mii ne obligă, în lumina adevărului și dreptului, să vorbim de ținuturi secuizate, nu de Ținutul secuiesc, Székelyföld, cu steag, cu imn, cu atributele independenței, cu autonomie, cu Ardealul divizat în capetele înfierbântate de ură și neputință. Dacă memorandiștii de la 1894 ar fi rostit (erau în drept s-o facă!) ceva asemănător cu ce spune Csibi Barna pe la televiziuni, nici acum n-ar fi ieșit din închisorile celui mai democrat și liber stat din Europa. Alimentat cu rasism, șovinism și antiromânism, săracul Csibi, secui de stepă, nu-l mai poate suporta pe Avram Iancu, nu suportă nici marea nedreptate făcută și secuilor prin Tratatul de la Trianon, nu-i suportă pe cuceritorii români cărora le zice de la obraz: „Cărați-vă!” Barna, băiete, tu faci parte dintre cuceritori! Nu mai mânca pasat unguresc, ca să nu-ți frigi gura. Ei, și ce mai zice româno-secuiul Csibi Barna? Nu vrea să plece în Ungaria pentru el este autohton. Oricât de spălat îți este creierul cu fantasme ungurești, Csibiulică, chiar nu știi că secuii nu sunt autohtoni, că au fost slugile și paznicii ungurilor care i-au tot mutat până au ajuns în locurile de astăzi, acolo unde i-au găsit pe români? De ce te tot dai tu rotund că-ți curge în vine sângele lui Attila, Arpad și tot sângele ugro-finic, când tu ești secui făcut dintre românii debusolați, dezorientați, care n-au știut să țină la etnia lor? Ni se spune că Csibi Barna e un caz izolat, că nu trebuie luat în seamă, că e liber să spună ce gândește, dar el, cel mai secui dintre secui, e o voce dintr-un cor pe mai multe voci care cântă marea nedreptate ce s-a făcut Ungariei. În numele nostru, al tuturor, guvernul, serviciile și președinția ar trebui să răspundă la toate provocările.