O picătură din îngândurata-i cerneală

Deși nu sunt poet, de ziua echinocțiului de primăvară, care pe întreg cuprinsul planetei a fost și a Poeziei, am avut parte de câteva emoționante surprize. Colega și prietena Doina Cernica de la cotidianul „Crai nou” din Suceava, de rând cu bucuria întâlnirii (ca de fiecare dată de foarte scurtă durată), mi-a adus și două cărticele – una de versuri și alta de publicistică – cu dedicațiile autorului, nespus de măgulitoare pentru mine.
 

Doina întotdeauna are inspirația să mă impresioneze cu imprevizibile cadouri, sentimental nuanțate. De data aceasta, însă, cărțile ce mi le-a transmis conțineau un mesaj răscolitor, dintr-un trecut și de la un om, care ne-a apropiat sufletește. E vorba de fostul ei șef de redacție, Ion Paranici – un nume foarte cunoscut în peisajul publicistic începând cu anii 70, dar care se menține și astăzi în actualitate. Născut pe meleagurile eminesciene, în comuna Ipotești, și numai la două zile după sărbătoarea Poeziei, verva sa publicistică nu putea să nu transcendă în „ploi de cuvinte” poetice, menindu-i zbuciumul: „Să așez peste umerii flăcării/ Sămânța curată de gând” pentru că „știu să culeg rugăciuni/ De pe cerul țărânei în care trăiți”. Deși din 1998 a plecat de la conducerea ziarului „Crai nou”, foștii colegi, când îl întâlnesc sau vorbesc despre el, continuă să-l numească „Șeful”. Nu vom simți în vocile lor conveniențele etichetei oficiale de odinioară sau vreo notă zeflemistă, ci doar o caldă prietenie și sincer respect pentru omul care a lansat și a promovat talente, a susținut creația literară și publicistica din Bucovina. Iată, bunăoară, ce scrie actualul director al cotidianului Dumitru Teodorescu, într-un amplu articol omagial despre „opera nevăzută a șefului de ziar Ion Paranici”, cel care a condus 17 ani fostul „Zori noi” și încă 9 ani cotidianul născut de Crăciunul lui 1989 – „Crai nou”: „Probabil că va veni și vremea când creatorii de literatură din spațiul Bucovinei, care au publicat în paginile de profil ale ziarului „Zori noi”, vor recunoaște mai mult decât că au debutat în acest ziar. Sigur, au fost multe texte conjuncturale, de care unii preferă să nu-și amintească astăzi, dar au fost și versuri sau proză care nu aveau nimic nici cu partidul, nici cu conducătorul”. Aici e cazul să concretizez pentru ce ar trebui să-i poarte recunoștință oamenii de cultură, siliți să trăiască și să se afirme într-o epocă nefastă liberei cugetări. Redactorul-șef Ion Paranici a coordonat (mult timp de unul singur) editarea revistei „Suceava” – suplimentul social-cultural-literar al ziarului condus de el. În jurul acesteia s-au grupat condeierii din zonă, care ulterior au lansat revistele „Pagini bucovinene” și „Bucovina literară”. Singur creator de poezie, Ion Paranici își publică prima culegere de versuri „Vă sînt anotimp” abia în 1999, adică după ce a plecat din postul de conducere a ziarului. Întârzierea debutului poetic nu-i oare o dovadă că până atunci și-a pus pe prim-plan calitatea-i de om al cetății spirituale, consacrându-se reușitelor echipei sale de jurnaliști profesioniști și promovării altor talente? Posibil că ne-am întâlnit accidental la sediul ziarului sucevean, când îmi vizitam colegii, ori pe strada Domnească a Cernăuțiului. Însă îl cunosc mai bine din scrisul liric și publicistică – placheta de versuri „Fiecare zi e o pasăre împușcată” și cele transmise recent prin prietena mea Doina Cernica. Dar numele Ion Paranici întotdeauna a fost prezent în discuțiile cu jurnaliștii de la „Crai nou” în contextul celor mai frumoase evocări. Pentru condeierii de la „Zorile Bucovinei”, el se asociază și cu numele fostului nostru redactor-șef Ion Chilaru. Sunt născuți în același an și destinele până la un moment li s-au întretăiat într-o oarecare asemănare, ambii ducând povara cuvântului scris în vremuri defuncte pentru rostirea și publicarea adevărului. Drept că Ion Chilaru, spre deosebire de omologul său care trăia în Patria limbii române, a trebuit, de rând cu încătușarea ideologică, să suporte și povara obârșiei românești, și blestemul omului care nu se simte stăpân în propria casă. Toți am avut aceeași soartă în nordul Bucovinei, intelectualii, mai ales cei învestiți cu responsabilități de conducere, dar care țineau la apartenența de neam, suferind poate mai mult decât oamenii simpli. Din florilegiul publicistic „Lumea din preajmă”, carte menționată cu premiul Fundației Culturale a Bucovinei, se evidențiază câteva instantanee care denotă că Ion Paranici a fost și este cu inima aproape de dorurile românilor înstrăinați. O parabolă edificatoare, de exemplu, găsim în rândurile din „Piatra de pe inimă”, în care descrie doi trecători ce se deosebeau vădit de locuitorii Sucevei, opriți în fața Bibliotecii Județene: „Unul din ei își trimite privirile spre firma instituției menționate și – surprins, oarecum derutat – citește cu voce tare și poticneli: «Siberia!…». Se oprește (cu nedisimulată ciudă) pentru a relua lectura firmei. De data aceasta vede bine și se bucură: «Sbiera». I se luase o piatră de pe inimă”. Autorul n-a încercat să afle dacă acei necunoscuți știau cine este Sbiera. Acest detaliu nu avea vreo importanță. L-a șocat doar ceea ce ține de soartă și de pătimire și s-a bucurat în tăcere împreună cu ei. La 26 martie, când colegii noștri din Suceava au sărbătorit jubileul de 75 de ani al „șefului”, avându-l printre ei, făcându-l să trăiască din plin „în bucuria aplauzelor”, am rememorat în seninul sinelui clipele de la reuniunea „zoriștilor” cernăuțeni la aniversarea a 75 de ani ai lui Ion Chilaru. A existat mai înainte și continuă să se lărgească puntea de flori între „Zorile Bucovinei” și „Zori noi”, iar din 1989 – „Crai nou”. Deși despărțiți, soarta dintotdeauna ne-a vrut într-o Bucovină unică a lui Eminescu și Ciprian Porumbescu, a continuatorilor revistei „Bucovina literară”, fondate la Cernăuți, a atâtor vibrații de suflet și vis, întâlnite și-n placheta de versuri „Cerneala căzută pe gânduri” a lui Ion Paranici – poetul „întârziat în oboseala întâiului cântec”, care respiră încă în nedumerire, deși se pricepe „să îmblânzească nebunia din sufletul nopții” și chiar „vinul ce singur se-mbată-n pahare”.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: