De patru ani, imediat după apariția Legii 46/2008 – Codul silvic, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava trimite deținătorilor de terenuri forestiere somații pentru încheierea de contracte de administrare și reîmpădurire a suprafețelor cu ocoalele silvice de care aparțin. Anul trecut au fost trimise aproape 1120 de somații vizând peste 1000 ha, iar anul acesta deja alte circa 480 somații au fost trimise către proprietari care dețin aproximativ 620 ha. Marele câștig a fost că, de un timp, destinatarii scrisorilor cu antet nu se mai fac că plouă și au început să răspundă acestei corespondențe.
ing. Costel GIRIGAN
Mulți proprietari de pădure din județul Suceava s-au conformat Codului silvic, astfel că ITRSV a făcut devizul lucrărilor, a stabilit valoarea lor și aceștia au împădurit cu succes porțiuni din terenurile despădurite în ultimii 20 de ani. Mai mult, proprietarii au încheiat contracte de pază și servicii silvice cu personalul autorizat al ocoalelor, beneficiind astfel de sprijin profesionist, dar mai ales de protecție împotriva eventualelor tăieri ilegale. Foarte mulți proprietari însă invocă în continuare diferite motive pentru a nu face reîmpădurirea suprafețelor golite de arbori, la care sunt obligați de lege, refuzând totodată și încheierea contractelor de servicii silvice cu cei ce știu meserie și i-ar putea păzi de hoți. Într-o corespondență a Ministerului Mediului și Pădurilor se menționează că proprietarii a 5% din suprafața fondului forestier al județului Suceava încă refuză încheierea contractelor de administrare sau de asigurare de servicii silvice prin ocoalele autorizate. Aceasta înseamnă mii de hectare de pădure care sunt în continuare sursă de lemn obținut ilegal. “Ținem evidența a sute și sute de pagini, munți de hârtii, somațiile noastre de o parte, răspunsuri ale proprietarilor de pădure de cealaltă. Sunt, dintre ei, proprietari ce se conformează legii. Dar sunt oameni care nu se supun Codului silvic și ne răspund (bine că măcar o fac), motivând că nu execută lucrările de împădurire artificială pentru că pe terenurile lor forestiere acționează deja regenerarea naturală. În alte cazuri, ni se răspunde că terenul în cauză a fost înstrăinat, că altul este proprietarul, că persoana somată nu este deținătoare de pădure, fiind vorba doar de o similitudine de nume. Funcție de răspunsurile lor, urmează alte verificări, găsirea altor soluții legale și așa mai departe”, a declarat Costel Girigan, inspector-șef al ITRSV Suceava. 10.000 ha din pădurile private ale județului Suceava, „rase” cu “ajutorul” Legii 18/1991 Legea 46/2008 a venit ca o reparație tardivă a celei mai cumplite calamități care a trecut vreodată prin pădurile județului Suceava – Legea 18/1991, legea fondului funciar, care a provocat devorarea de suprafețe împădurite mai rău ca inundațiile, doborâturile de vânt, incendiile de pădure la un loc. Într-o societate buimacă, amețită de “vântul de libertate” cum era România în 1991, statul a retrocedat pădurile foștilor proprietari, dar, în cea mai mare parte a cazurilor, nu pe vechile amplasamente, astfel că proaspătul aparținător nu a suferit deloc de simțul proprietății când a voit doar să facă bani, punându-și la pământ pădurea. Mai grav, statul a dat oamenilor pădurea fără a prevedea în legislație și măsuri de administrare și pază a acestor suprafețe. Interesul comercial, posibilitatea de câștig imediat și lipsa unei autorități de pază și control au dat mână liberă tăierilor masive. Apoi, hoții de material lemnos, încurajați de corupția din rândul personalului silvic, au contribuit masiv la dispariția a mii de hectare de pădure. Dezastrul pe care l-au făcut romii, cu concursul personalului silvic, în pădurile de la Fetești din cadrul Ocolului Silvic Adâncata, în anii ’90, nu mai este un secret pentru nimeni. În istoria mai recentă, suprafețe mari din pădurile județului Suceava ca și ale țării întregi au început să dispară, de asemenea, încet dar sigur, “ronțăite” zilnic de agenți economici străini, care au căpătat dreptul de a le exploata până la distrugere totală. Astfel, din cele peste 16.000 ha de pădure retrocedate în județul Suceava la Legea 18/1991, dar și prin Legea 1/2000, peste 10.000 ha au fost rase de pe suprafața pământului. Ulterior, ce nu au făcut ferăstraiele, a continuat să facă pășunatul, astfel că în cei 20 de ani trecuți deja de la cea mai “deșteaptă” lege românească, areale mari din pădurile Bucovinei au devenit fâneață, deși figurează ca „pădure”. Din cauza sărăciei, crește numărul de ilegalități în pădure Județul Suceava are cea mai mare suprafață de fond forestier din România, respectiv 435.353 ha, 20% din total aparținând persoanelor fizice și juridice. Pentru mai bine de 21.000 ha din întregul fond forestier al județului, proprietarii nu au încheiat încă, în conformitate cu Codul silvic, contracte de prestări servicii cu ocoalele silvice și pe majoritatea nu s-au efectuat lucrări de împădurire. Doar Mama Natură a fost lăsată să-și facă treaba, în unele locuri regenerarea naturală funcționând mai bine cât dacă ar fi intervenit mâna omului. Numeroase suprafețe au rămas însă goale, “rase, tunse și frezate” de hoți sau de înșiși proprietarii. “ITRSV a încheiat anul trecut 90 de procese-verbale de contravenție pentru nerespectarea obligației proprietarilor de a-și gospodări suprafețele cu ajutorul personalului silvic profesionist, amenzile depășind 71.600 de lei. Pentru că nu au împădurit în maxim 2 ani de la tăiere o suprafață de 138 de ha de pădure privată, inspectorii silvici au trimis procuraturii 9 sesizări penale”, a spus inspectorul-șef Costel Girigan. Sunt câțiva ani buni de când tăierile ilegale de arbori au mers în scădere. De exemplu, în 2011, au fost constatate “doar” 235 de astfel de infracțiuni. În urmă cu 10 ani erau de 5 ori mai multe, iar acum 20 ani, de 10 ori mai multe. Criza economică, însă, anii grei și sărăcia ce i-a cuprins și pe suceveni au efecte și în pădure. „Avem semnale de la începutul acestui an că reîncepe să crească numărul actelor ilegale în pădure. Lumea se confruntă tot mai mult cu o situație materială grea și, cu cât e mai greu, cu atât oamenii sunt mai tentați. Pădurea a fost întotdeauna o sursă de câștig și pentru buni, și pentru răi”, a concluzionat Costel Girigan.
Comentarii