„Nu m-am desprins niciodată mental nici de România, nici de limba română”

Prezent la Universitatea Suceava cu prilejul “Zilelor Francofoniei”, scriitorul și jurnalistul român de expresie franceză Matei Vișniec a declarat, într-o conferință de presă, că “legăturile mele cu România nu s-au pierdut niciodată”, mai ales prin faptul că realizează emisiuni în limba română la Radio France Internationale.

 

El a precizat că, de prin 1991-1992, revine mereu în țară cu diferite companii de teatru fie din Franța, fie din alte țări: „Călătoriile mele în România sunt foarte dese, eu vin de vreo 12-13 ani, în fiecare an, la Festivalul de teatru de la Sibiu, care mi se pare un festival extraordinar, un adevărat festival internațional, de talie europeană. Se spune – și chiar simt și eu – că, poate, este al treilea festival ca mărime din Europa, după cele la Avignon și Edinburg. Vin în fiecare an, de vreo șapte-opt ani, la Festivalul Comediei Românești de la București, lansat de Teatrul de comedie, dar și la alte festivaluri din România, unde circul foarte des. Efectiv, o bună parte din timpul meu mi l-am investit în această dorință de a crea poduri între România și Franța, între francezi și români”, a declarat scriitorul. El crede că, datorită faptului că a plecat târziu din România în Franța, la 31 de ani, „nu m-am desprins niciodată mental nici de România, nici de limba română”, Franța fiind pentru el „o a doua patrie”, despre care știa multe lucruri, care l-a primit cu brațele deschise și unde a scris piese de teatru, reușind „să fiu foarte repede jucat”. „Toate aceste acumulări de plecare, impresii, viață, scris în două limbi, m-au împins spre un fel de navetă care este aproape lunară, sau o dată la două-trei luni, am un drum în România și de ani de zile tot vin în țară la festivaluri importante cu companii franceze”. „Nu m-am putut rupe de România” Matei Vișniec a spus că aduce francezi în România mai ales pentru a le arăta adevărata față a acesteia: „Sunt cu mulți francezi într-o situație de complicitate, dar în același timp îi aduc în România și dintr-o dorință de a le arăta o altă față a României, pe care ei, uneori, nu o știu. Imaginea României este puțin așa, ca o mașină care a stat în parcare și fost lovită din toate părțile, puțin boțită în Franța, ceea ce, pe de o parte România merită, dar pe de altă parte nu merită… România nu e una singură, e ca o prăjitură mille-feuille, cu zeci și zeci de straturi, și ca să înțeleagă, să simtă, a trebuit să-i aduc și să vadă la fața locului. Aduși la fața locului, francezii, fie că sunt oameni de cultură, fie oameni simpli, turiști, descoperă ceva uluitor și nu uită. Au chiar o revelație, că au fost dezinformați, că au crezut într-o Românie unică, standard, într-o etichetă care nu e cea adevărată sau nu e doar singura”. În acest context, apreciază scriitorul, aceste reveniri în România „fac parte dintr-o adevărată muncă de furnică pe care o duc și alți intelectuali români, artiști români în Franța”, de a crea o altă imagine a țării sale de origine, fiindcă „mediile de informare franceze nu se ocupă de adevărata Românie”. „Această misiune pe care mi-am asumat-o, de ambasador neplenipotențiar, face parte într-un fel din misiunea mea naturală. Am scris între două lumi, între două limbi, două culturi, s-a întâmplat să ajung acolo. Nu m-am așteptat să ajung în Franța, dar dacă tot am ajuns, nu m-am putut rupe de România, și, mai ales, că sunt și jurnalist, am fost indignat, chiar supărat, chiar întristat, de faptul că imaginea României în Franța nu este cea adevărată sau cea care ar merita să fie”, a conchis Matei Vișniec.