Amintiri despre Mihai Lăcătuș

Pentru noi, cei mai în vârstă, este o datorie de onoare de a face cunoscută viața unor oameni ce s-au remarcat în mod deosebit, astfel încât tânăra generație să le poată duce ștafeta mai departe. Astăzi o să vă vorbesc despre rapsodul Mihai Lăcătuș.

 

Mihai Lăcătuș s-a născut la 9 martie 1906, din părinții Dumitru, cu strămoși originari din nordul Transilvaniei, și Paraschiva, câmpulungeancă, din vechea așezare de țărani liberi. Fiind al optulea copil, fire isteață și cu o sănătate robustă, din fragedă copilărie a prins dragoste de carte de la frații lui mai mari, dar numai după două clase, la îndemnul părinților, este nevoit să abandoneze școala și să se implice în multiplele activități gospodărești ale familiei, privind creșterea animalelor sau munca la pădure. …Dar cu firea sa, cu istețimea și cu talentul muzical moștenit din familie (frunză, fluier și tilincă), copilul Mihai reține cu destulă ușurință de la bătrânii satului arta cântecului, a dansului și a construcției instrumentelor populare, remarcându-se printre cei de vârsta lui. Încă din anul 1945, se distinge la serile de clacă sau în după-amiezile de joc, ca un iscusit dansator al Arcanului și Trilișeștiului, dar și ca un neîntrecut interpret al cântecului din fluier, tilincă și cobză. În primăvara aceluiași an înființează o formație artistică mixtă de fluierași și dansatori, compusă din tineri de aceiași vârstă. Acea formație avea să evolueze în fața publicului la sărbătorirea zilei de 23 august 1945, iar în anul 1948, Mihai Lăcătuș susține cu formația sa întregul spectacol al campaniei de alegeri. Autoritățile locale ale vremii, dându-și seama că se află în fața unui real talent, la data de 5 iunie 1952 îl promovează ca director al Clubului Feroviarilor din Capu Satului. În această funcție își dovedește și calitățile de bun organizator, reușind să doteze cu diverse instrumente muzicale unitatea, dublează fondul de carte, organizează spectacole cu un variat repertoriu pentru colectarea de fonduri bănești necesare renovării școlii și ajutorarea familiilor sărace, organizează vizionări de proiecții cinematografice și spectacole de teatru cu trupe din Iași, București, Cluj-Napoca și Târgu Mureș. De asemenea, organizează o serie de expoziții interne și internaționale în care sunt expuse fluiere, tilinci, buciume de mesteacăn, costume populare din portul bucovinean. Acum, multe dintre obiectele acelor expoziții și-au găsit loc în muzee și colecții particulare din țară și străinătate. N-aș putea încheia aceste rânduri fără a aminti și de premiile obținute de Mihai Lăcătuș: Premiul I la cel de-al IV-lea Festival al Tineretului și Studenților de la București (1958), Premiul I la Festivalul de Folclor al Țărilor Balcanice (1962), Medalia muncii cl. IV-a (1968), Diploma și Medalia de aur la Expoziția Republicană de Artă Populară (1977). În ultimii 15 ani de viață a scris lucrarea autobiografică intitulată „Șuieră iarba, cântă lemnul”, în care a zugrăvit cei peste 60 de ani petrecuți pe tărâmul artei populare ca solist, rapsod, constructor de instrumente muzicale populare, instructor și animator cultural. Această lucrare este importantă pentru specialiști, fiind unică în felul ei, fiind considerată prima scriere cu caracter didactic, scrisă de un țăran artist amator.