Lauda de sine nu miroase a bine

Când deschizi anumite ziare ori te uiți la posturile TV a căror existență n-are legătură cu audiența, nu poți să nu observi că, față de perioada ceaușistă, spațiul public s-a degradat: se minte mai mult, iar laudele de sine sunt și mai penibile.

 

Dacă vechii tovarăși recunoșteau că „mai sunt o serie de lipsuri”, ei bine, regimul Băsescu post 2008, guvernele Boc și Ungureanu au numai succese, iar reformele se bucură de toată aprecierea UE, FMI, BM…, mai puțin a românilor cârcotași influențați de dușmănoasele Antene sau de Reuters. Ba chiar le-am luat-o înainte spaniolilor, portughezilor și italienilor, de greci să nu mai vorbim… Abia acum încep a implementa modelul românesc al tăierilor de salarii. Cu asta se laudă. De demonstrat. Care sunt efectele reformelor? Orice reformă, program, proiect guvernamental se verifică prin rezultate, iar acestea ne arată cu totul altceva: trăim cu mult mai prost decât în vremea mult răzgânditului Tăriceanu, corupția și hoția au pus la pământ democrația și bugetul național, politizarea funcției publice și incompetența încep să provoace victime… Lumea protestează în stradă de atâtea zile. Ce s-a ales din promisiunile perorate de președinte în 2008 și 2009? Iată ce: PIB-ul scade an de an, creșterile anunțate fiind fie artificii statistice, fie propagandă, iar prețurile au luat-o razna. Multe firme prestigioase s-au retras de pe piața românească și altele urmează să plece. Ne împrumutăm scump, leul scade câte puțin, dar scade constant. Dacă agricultura ne-a scos la liman anul trecut, anul acesta cine ne va scoate? Că e așa o recunoaște însuși Mugur Isărescu: „sistemul (nostru) fiscal te împovărează, îți scoate ochii din cap și îți dă o singură șansă să supraviețuiești și acea șansă este să faci evaziune”. Valabil pentru agenții economici, dar populația, domnule guvernator, ea nu are cum face evaziune. Ea și-a furat singură căciula vânzându-și votul pe te miri ce și acum înjură guvernul. Reforma nu înseamnă sărăcie Deși se laudă pe toate drumurile că au făcut reforma statului, în afara concedierii a peste 120.000 de bugetari și a diminuării veniturilor, nu se întâmplă nimic. S-a redus drastic numărul spitalelor, dar bani mai mulți în sistem tot nu sunt. Dacă în primul an de existență CNAS avea excedente uriașe iar compensările treceau de 50%, azi serviciile medicale sunt pe sponci, se mai compensează doar 5-6% și nu la toate medicamentele, iar la spital te duci cu mâncare și injecții de acasă. Poporenilor li se cere mereu austeritate, nivelul de sărăcie n-are egal în UE, iar coșul zilnic e o povară pentru mai bine de 40% din populație. Deși s-au desființat sute de școli, bugetul educației a scăzut drastic în ultimii ani, alocațiile bugetare de 2,3% din PIB fiind printre cele mai mici de pe mapamond. Școala sub bocanc În școală s-a făcut o reformă de dragul reformei, însă, fără un imput didactic profesionist și cu ariile curriculare stufoase, calitatea rămâne aceeași, manualele și fondul de carte al bibliotecilor s-au uzat fizic și moral-științific, consiliilor profesorale li s-au luat toate drepturile în afara aceluia de a aproba sancțiunile numeroaselor și stufoaselor organisme birocratice, căci profesorul nu mai are vreun rol în actul de management local sau național al educației. În ceea ce privește autonomia universitară, de mirare e răbdarea atâtor profesori eminenți și a studenților ambițioși care acceptă amestecul brutal de partid și de stat în intimitatea proceselor didactice și în mecanismele de conducere. Aria minciunii În contextul crizei și al recesiunii, poate că lucrurile ar fi de înțeles. Ceea ce a scos lumea în stradă însă sunt lauda de sine, aroganța, balivernele, ipocrizia și cinismul. De câte ori ne-au asigurat mai-marii PDL, demnitarii și mediile supuse puterii că am ieșit din recesiune, iar criza e o amintire urâtă? Ni se repetă mereu că situația e sub control, că suntem pe drumul cel bun, duși de mână de Băsescu și guvernul său care știu foarte bine ce e de făcut, că de mâine-poimâine ne va fi mai ușor. Dar mârșăviile se înmulțesc. Acum a apărut o nouă condiționare: dacă și numai dacă îi realegem. În caz că ajungem pe mâna lui Crin și Ponta, nu mai urmează nicio creștere, ci ditai apocalipsa. Până atunci vom trece prin potopul topirii nămeților. Q.e.d.