Coaliția Johannis – începutul sfârșitului

O paralelă între ultimul roman al lui Albert Camus, „La Chute” („Căderea”), și situația lui Traian Băsescu mi se pare relevantă pentru România anului 2012: puternicul avocat Jean-Baptiste Clamence nu acordă ajutor unei femei aflate pe punctul de a se îneca, iar gestul îi paralizează acestuia orice încercare ulterioară de remontare psihică.

 

La fel, refuzul de a aduce la guvernare coaliția Johannis în 2008 a fost greșeala fatală a regimului actual. Pentru că n-a fost vorba despre rațiuni de stat sau temeiuri constituțional-juridice, ci de voință personală. Elitele din presă și politică au făcut legătura cu legitimarea chinuită a Alianței DA în 2004, când câștigătorul de drept al alegerilor, PSD, cu grave probleme interne, a considerat că nu i-ar strica 4 ani de opoziție și nu și-a revendicat victoria. În plus, reușita Alianței s-a datorat prim-ministeriatului Tăriceanu, politician echilibrat și bine ancorat în economie. Locomotiva nu mai pleacă din gară Au mai fost până atunci greșeli, dar nu susceptibile să genereze o asemenea teribilă capcană, încât să nu-și termine al doilea mandat la Cotroceni. După referendumul din 2007, jocurile cu puterea și abuzurile s-au înmulțit, iar steaua lui Băsescu a început să coboare. Dacă pe atunci i-a fost locomotivă puternică propriului partid, de la finele lui 2008, l-a tras în jos spre cifrele din 2001-2002. Odată consumat momentul Johannis, analiștii și politologii au cam anticipat ce urmează, singura necunoscută fiind legată de timp, iar după câștigarea cum-necum a celui de-al doilea mandat, previziunile s-au adeverit. Presa vorbea despre excese autoritariste și furt de voturi, mai întâi cu fereală, acum pe de-a dreptul, iar instituțiile implicate în campanii electorale au tot amânat să facă lumină, ceea ce a dus la întinderea infecției. Neamțul Johannis a luat țeapă La aproape 4 ani de atunci, lucrurile pot fi înțelese cu claritate: majoritatea alcătuită din PNL și PSD ar fi dat un suflu nou economiei, ar fi reaprins speranța unei populații favorabile schimbării, iar figura „neamțului corect și gospodar” ar fi deschis realmente ușile bătrânei Europe și poate criza ne-ar fi ocolit. Oricum, am fi fost mai aproape de Polonia decât de Grecia. Temându-se să guverneze în coabitare cu Opoziția, președintele și-a numit un executiv de yesmeni și mân(t)uitori experți în bugete de stat, iar buna guvernare a fost perorată doar la televizor. S-au scos pe bandă rulantă legi reformatoare prin angajarea răspunderii, dar ele n-au avut alte consecințe decât înăsprirea condițiilor de trai și politizarea generalizată a funcției publice. La sfârșit a fost războiul În schimb, a declanșat un război furibund terra marique (peste tot) împotriva PSD și a PNL, unite din 2010 în USL, care, cu toate tonele de injurii, atacuri josnice, dosare, procese de intenție, cu toate sumele masive din bănuțul contribuabilului aruncate pe manipulare și parti-pris-uri publice, nu coboară sub 50% și pace. Loviturile par coordonate de la Cotroceni, de moment ce respectivele ziare, televiziuni ridică zilnic, pe față, osanale președinției, cu mult mai infame decât pe vremea odiosului, când mai era oarece decență. Din cauza aceasta, între Opoziție și Putere s-a creat o falie imposibil de trecut, iar negocierile politice specifice unui cadru democratic au fost anulate sine die prin retragerea din Parlament a Opoziției. Pentru a mai domoli furia mulțimilor ieșite în stradă, președintele s-a pornit să cedeze. A încercat diverse variante ale ieșirii din încercuire aruncând capete de moțoci: Lăzăroiu, Baconschi, Boc, dar demonstranții scandează în continuare „Jos Băsescu”, principala revendicare alături de alegeri libere, corecte și anticipate. Ce va fi? Cu orice preț, Băsescu Zilnic se aruncă în bătălia politică cei mai grobieni dintre noi. Nu poți rămâne indiferent la instruirea expresă a tinerilor pedeliști să spurce opozanții și să mârșăvească orice opinie contrarie, orice comentariu civilizat pe forumuri. Oficinele le țin isonul: „umanoizii, primitivii, neisprăviții, nemernicii lui Crin autohtonistul limitat, îngâmfat și intolerant” (Evz) împreună cu ciumpalacii, viermii, hienele… demonstranți dau zilele acestea piept cu „o specie mai evoluată”, în fruntea căreia se află marele și tânărul voievod tehnolog, Mihai Răzvan Ungureanu… Iată de ce nimeni nu se mai îndoiește de „cădere”.