Trebuie să precizăm că monitorizarea pe care o face Muzeul Bucovinei se referă la factori de microclimat, starea de conservare fiind determinată “în urma analizei vizuale, în zonele accesibile, precum și a investigațiilor în laborator, chimice, fizice și biologice, în funcție de necesitate sau posibilități”. “Sunt necesare anumite intervenții, unele în regim de urgență” În general, la majoritatea acestor monumente starea de conservare est “bună” sau “destul de bună”, având în vedere că unele au fost sau sunt cuprinse în lucrări de restaurare, în general, a picturii, în special, arată Departamentul de Monitorizare a Monumentelor Istorice de la Muzeul Bucovinei, dar “sunt necesare anumite intervenții, unele în regim de urgență, în vederea salvgardării atât a componentelor artistice, precum și a integrității structurale a monumentelor”. Specialiștii ne atrag atenția că “monumentele în aer liber sunt supuse permanent acțiunii factorilor mediului înconjurător”, de aceea “majoritatea problemelor cu care se confruntă toate elementele acestui tip de patrimoniu, în special cele de la exterior, cu influență asupra microclimatului din interiorul bisericilor, sunt recurente, asemănătoare de la caz la caz și, o parte dintre ele, firești”, se precizează în raport. Chiar dacă un monument a fost supus recent unor lucrări de restaurare, ploaia, soarele, poluarea, omul intervin permanent, deteriorându-l. La Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore, unde cea mai mare parte din pictura murală a fost restaurată, s-a constatat că “persistă anumite probleme care ar putea pune în pericol atât starea de conservare a picturii murale, cât și pe cea a structurii edificiului”, din cauza ploilor din 2009, ca urmare a „infiltrării apelor meteorice prin învelitoarea bisericii, aflată în stare de degradare”. Biserica “Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor a beneficiat, de asemenea, de intervenții de conservare-restaurare a picturii murale în altar, continuate în 2011 și în naos, dar mai sunt “degradări inerente cauzate de acțiunea combinată a factorilor de microclimat, fizici, chimici, biologici și umani”, arată raportul. Exemplele pot continua cu biserica de la Mănăstirea Probota, unde a existat un proiect care a inclus și restaurarea picturii murale a bisericii, dar și acolo au fost identificate “unele probleme datorate variațiilor de temperatură, lumină, poluare, vibrații”. “Cei de la Muzeul Bucovinei ajută monumentele prin ce fac, dar sunt excesivi în raport cu atribuțiile pe care le au ei” Specialiștii muzeului au realizat acest raport, așa cum o fac de câțiva ani, ceea ce este “un lucru bun”, spune directorul Direcției Pentru Cultură și Patrimoniul Național, dr. Aurel Buzincu, dar nici muzeul și nici direcția nu au atribuții prea multe legate de Patrimoniul UNESCO. “Cei de la Muzeul Bucovinei ajută monumentele prin ce fac, dar sunt excesivi în raport cu atribuțiile pe care le au ei; nu au atribuții de control, dar fac un lucru bun prin acest raport până la un punct, însă, pentru că acest raport este întocmit de restauratori de pictură murală și de pictură în tempera care își depășesc competențele”. Aurel Buzincu spune că în raport acești specialiști fac observații referitoare și la gardurile din incintă, la dranițe, la învelitori și la trotuare, ceea ce le-ar depăși competențele profesionale. “Raportul are o competență profesională relativă, pentru că un restaurator de pictură nu poate vorbi despre toate astea. În zona monumentelor UNESCO se află bisericile pictate, nu mănăstirile, monitorizarea trebuie făcută strict pe biserică”. Potrivit directorului Muzeului Bucovinei, Emil Constantin Ursu, Departamentul de Monitorizare a Monumentelor Istorice de la Muzeul Bucovinei este singurul din țară și a fost înființat din dispoziția Consiliului Județean: “În 2007, când s-a înființat departamentul, Consiliul Județean a considerat că cel mai bine ar fi să funcționeze la muzeu fiindcă are specialiști în restaurare” a spus directorul MB. El a adăugat că, din câte știe, se va înființa acel comitet organizare UNESCO, de care vorbește hotărârea de guvern respectivă. Așadar, în afară de Ministerul Culturii, care prin Planul Național de Restaurare stabilește ce monumente sunt incluse pentru restaurare și acordă finanțarea, restaurarea având loc prin firme specializate, fără amestecul altor instituții, cine are atribuții prin lege privind restaurarea monumentelor UNESCO? Potrivit Legii 564 din 2001, “realizarea Programului de protecție și gestiune se detaliază prin planuri anuale de protecție și gestiune a monumentelor istorice incluse în lista patrimoniului mondial”, iar acestea sunt “elaborate de consiliul județean pe teritoriul căruia se află monumentele, cu consultarea proprietarilor, administratorilor sau a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză, precum și a consiliului local respectiv”. Mai mult, Hotărârea de Guvern 1268 din 2010, privind aprobarea Programului de protecție și gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO face precizări clare în legătură cu “sistemul de management” al monumentelor UNESCO: “Pentru fiecare monument înscris în Lista patrimoniului mondial UNESCO va fi numit, de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, un coordonator al monumentului, care va fi retribuit de către consiliul județean din a cărui rază teritorială face parte monumentul. Pentru fiecare monument înscris în Lista patrimoniului mondial UNESCO va fi creat un Comitet de organizare UNESCO (COU), din care vor face parte un reprezentant al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, un reprezentant al direcției județene de cultură și patrimoniu național, un reprezentant al consiliului județean, un reprezentant al structurii specializate din cadrul Poliției Române”. “Se stă cu spatele la legislația patrimoniului” “Hotărârea de Guvern face lucrurile mai clare prin apariția acestui comitet, prin lege rolul cel mai mare este dat Consiliului Județean. S-a emis legislația specifică pentru monumentele UNESCO, privind programul de protecție și gestionare, în colaborare cu specialiști din instituțiile Ministerului Culturii, dar sarcina de organizare, gestionare și protecție e a administrațiilor locale. Direcția n-are nicio legătură cu Planul Național de Restaurare, cu banii pentru restaurare. Competențele noastre în ce privește patrimoniul se referă la monumentele de categoria B, acolo noi dăm avize pentru lucrări, monumentele UNESCO sunt de categoria A. Pentru acestea, avizele, monitorizarea și finanțarea sunt toate ale ministerului”, precizează directorul DCPNC. El spune că instituția sa face doar inspecție la monumente: “Noi inspectăm în alt sens, să nu se facă intervenții neautorizate pe monumente și în zonele de protecție, deși e o inspecție fără obiect, fiindcă aceste lucrări sunt efectuate numai de specialiști acreditați de minister”. Legea patrimoniului precizează cine anume trebuie să asigure finanțarea lucrărilor de cercetare, consolidare și restaurare a monumentelor din lista patrimoniului mondial: aceasta cade și în sarcina proprietarului sau administratorului, poate fi făcută de la bugetul de stat, prin Ministerul Culturii, și din veniturile extrabugetare și din alocări acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Cert este că s-a mai lucrat și se lucrează la restaurarea monumentelor, cu bani de la Ministerul Culturii, de la biserică, fonduri europene, de la bugetele locale și CJ, dacă ar fi să amintim doar de Moldovița și Sucevița, unde există proiecte de restaurare cu bani de la UE. Nu e suficient, bani trebuie mereu, deoarece monumentele sunt supuse tot timpul degradării. Iar dacă vorbim de finanțarea de la bugetul de stat, care s-a alocat prin Planul Național de Restaurare, au existat tot timpul suspiciuni, relevate și în presa centrală, că acești bani pentru restaurarea monumentelor s-au dat preferențial unor anumite firme de restaurare și că interesele ministerului au fost tot timpul la mijloc. De aceea e nevoie și de un program, și de o finanțare coerentă din toate direcțiile pentru monitorizarea și restaurarea lor, cu alte cuvinte de aplicarea legii cu toate completările ei. În acest context, Aurel Buzincu spune că a atras atenția și a făcut demersuri că “lucrurile nu sunt în regulă cu privire la necesitatea cunoașterii, aplicării și respectării legislației referitoare la Monumentele UNESCO”. “Legea este bună, ea vrea să pună alături toți acești factori de răspundere, în interesul monumentelor. În momentul în care legea va fi luată în serios și la CJ se va înființa acel comitet de organizare UNESCO, din care vor face parte și reprezentanți ai Direcției pentru cultură, și ai muzeului, monumentele UNESCO vor intra în alt regim. De 12 ani toată legislația patrimoniului trimite sarcini importante la administrația locală de diferite niveluri, pe principiul descentralizării, peste care vine interesul pentru monumente al administrației centrale. Se stă cu spatele la legislația patrimoniului”, a conchis șeful Direcției pentru Cultură Suceava.
Comentarii