În lanțuri apa să se tragă

Un raport al Curții de Conturi găsește „cheltuieli nejustificate de personal” comise la MAE. Le găsește într-o (și după) o zodie în care, pe la toate nivelurile, nivelatoare pare a fi politica sforii de brăcinari, ce a înlocuit cureaua strânsă la ultima găurică. Printre (multe) altele, s-a găsit că peste 300 de inși, angajați ai MAE, nu colaboratori conjuncturali, au căpătat sporuri salariale deoarece cunosc (poate că și folosesc) „limbi rare”. Ce limbi, ce dialecte, ce graiuri?

 

Poate că limba spargă, inventată de Nina Cassian (ex.: „Ce pisindreaua mea de brutușleagă”), sau limba polabă (una slavă, ce se vorbea în estul Germaniei de azi cu multe secole înainte de „popasul” istoric al sovieticilor), sau faroeza, nu prea auzită, dar poate utilă într-un concediu exotic… Nu, nu d-astea, ci italiană, spaniolă! Cică a mers și-așa, fiindcă până acum nu s-a dat vreo lege care să specifice care limbă-i rară și care ba. La o adică, dacă nu-i lege iar tocmeala merge, s-ar înțelege și că astfel de slujbe la MAE ar putea fi inclusiv de nasul unor pălmași necalificați prin Italia ori Spania care, de voie, de nevoie, tot au deprins un pic de vorbe străine. Sau la altă adică, de o fi ca legea să pună preț pe competențe, poate va face ea și deosebirea între ăi de vorbesc română curată și cei care abia se opintesc în ea. Dar oare vor căpăta și primii sporuri?!… Morala? Din Nina Cassian: „În lanțuri apa să se tragă!” (din spargă, netradusă).