După primul volum apărut în 2008, tot la Editura Academiei Române (tipografia Mușatinii, Suceava, 2010) au văzut lumina tiparului volumul al II-lea (G – P), 711 p. și al III-lea (P – Z), 741 p., al acestei opere. Este o mare izbândă editorială aparținând muzeografului dr. Aura Brădățan, care a trudit la pregătirea textului pentru tipar, și Muzeului Bucovinei, care a finanțat costurile aferente tiparului. Este o izbândă, în primul rând, pentru că, în sfârșit, a văzut lumina tiparului această monumentală operă care contribuie la cunoașterea unei componente importante a vieții tradiționale a neamului nostru și anume rolul unora dintre plantele din mediul înconjurător în hrana curentă sau în tratarea diferitelor afecțiuni ale stării de sănătate a oamenilor și a animalelor domestice. Pentru aceasta, timp de aproximativ patru decenii, S. Fl. Marian a desfășurat o intensă muncă de documentare (începută pe vremea când încă era elev la liceul din Suceava) prin unele sate bucovinene de unde a cules bună parte din creațiile populare incluse în această lucrare și, ulterior, de prelucrare a celor adunate de la sutele de informatori din țară (preoți și învățători) cu care s-a aflat în corespondență (fiecare volum cuprinde câte un indice de informatori, precizând numele și localitatea din care provine fiecare dintre ei). După cum spune prefațatorul volumului al II-lea, prof. univ. dr. Ioan Opriș, „Apropierea sa de ai săi i-a deschis drumul, înțelegându-i cel mai bine în simplitatea cu care au definit, din ancestrale vremuri, caracteristicile universului ce-i înconjura: pământul cu plante, flori și ierburi, păsări, animale de tot felul, lucrurile și profunzimea cerului” (p. 8). Pusă alături de alte lucrări publicate de marele folclorist bucovinean (dintre care amintim: Tradițiuni poporale române, Cromatica poporului român, Ornitologia poporană română, Descântece poporane române, Nunta la români, Înmormântarea la români, Vrăji, farmece și desfaceri, Sărbătorile la români), cititorul își poate forma o imagine cuprinzătoare și clară despre ceea ce însemna specificul vieții poporului român la momentul istoric respectiv. Și asta cu atât mai mult cu cât lucrările menționate nu se referă doar la Bucovina, ci, așa cum rezultă și din titluri, la toate zonele geografice locuite de români. În al doilea rând, vorbim de o izbândă editorială având în vedere și condițiile grafice de excepție în care a apărut lucrarea. După cum se știe, pe parcursul timpului au mai existat unele încercări de a o tipări. Mai întâi, autorul însuși a întreprins primele demersuri în acest sens, dar a reușit să publice doar câteva părți în unele reviste de profil din Bucovina și din diferite orașe în care apăreau publicații de profil (Sibiu, Oradea, Gherla, Fălticeni, București). Nu mult după moartea neașteptată a marelui folclorist, fiul său, Liviu, anunța că e pe punctul de a finaliza pregătirea textului pentru tipar, dar în contextul social din perioada respectivă nu s-a putut finaliza această bună intenție. Și nici mai târziu, deși unele timide încercări au existat. Faptul este explicabil. Dacă avem în vedere imensul volum de muncă necesară pentru a încredința tiparului o lucrare de asemenea proporții și cu un asemenea specific, înțelegem că, oricâtă bunăvoință ar fi fost din toate părțile, de editarea ei se putea ocupa doar cineva care locuiește în Suceava și care poate astfel să stea aplecat asupra manuscrisului zile, săptămâni, luni și ani în șir și care, pe lângă buna intenție, trebuie aibă și priceperea necesară. Acel cineva s-a dovedit fi dr. Aura Brădățan. Pe de altă parte, se știe că S. Fl. Marian dorea ca lucrarea să fie ilustrată. Luând însă în calcul posibilitățile tehnice existente la vremea respectivă (și chiar și de mai târziu), înțelegem că, în cel mai bun caz, s-ar fi putut realiza doar niște desene mai mult sau mai puțin reușite grafic. Și așa ar fi rămas pentru totdeauna. Dar, cum se spune, tot răul spre bine: acum, datorită eforturilor depuse de dr. Aura Brădățan, problema a fost rezolvată din toate punctele de vedere la cel mai înalt nivel de calitate. În paralel cu pregătirea textului pentru tipar, ajutată și de familie, a făcut rost de fotografii color pentru cele 520 de plante incluse în volum, fapt care schimbă substanțial fața lucrării. În plus, le permite cititorilor să identifice cu ușurință planta care îi interesează. Referindu-se la această exemplară apariție editorială, prof. univ. dr. Ioan Opriș arăta în „Cuvânt înainte”: „Acum, prin aceste volume, cultura română primește în dar nu doar o lucrare genială, ci și un model de a face cercetare și de a prezenta rezultatele, în vremuri de mare confruntare și incertitudine” (p. 9). Meritele dnei Aura Brădățan au fost recunoscute și prin acordarea Premiului Academiei (pentru volumul I), cel mai prestigios premiu științific românesc din zilele noastre. După cum arătam în legătură cu primul volum, editorul lucrării „Botanica poporană română” a respectat întrutotul modul în care a fost gândită de autor și limbajul utilizat de el. La fel a procedat și în cele două la care ne referim în rândurile de față. Cititorul are astfel posibilitatea de a face cunoștință cu un grai care poartă parfumul epocii respective și, în același timp, cu modul foarte îngrijit de exprimare al autorului. În legătură cu fiecare plantă inclusă în lucrare, cititorul află numele ei popular (cu variante din diferite zone geografice locuite de români) și cel științific în limba latină, apoi o densă descriere a ei, afecțiunile în care este de trebuință și modul de utilizare. Textul pentru fiecare plantă este însoțit de cel puțin o fotografie și de imaginea primei pagini scrise de autor în legătură cu planta respectivă. În cele mai multe cazuri, informațiile acestea sunt însoțite de creații folclorice (legende, basme, ghicitori, cântece populare, descântece etc.) pe aceeași temă. Printre cele mai reprezentative în acest sens se află, nu întâmplător, grâul, în legătură cu care s-au adunat asemenea variante de texte în versuri sau în proză, în afara celor din Bucovina, din Moldova (Tecuci), din Transilvania (Munții Apuseni, Ținutul Zarandului), din Biharia, din Banat, din părțile Buzăului etc., însumând peste 20 de pagini. „Botanica poporană română” cuprinde în anexă un ierbar alcătuit de S. Fl. Marian. Ierbarul conține 63 de plante, cele mai multe păstrate și în prezent în condiții foarte bune (imaginile lor sunt redate în partea finală a vol. III). Pentru a le afla numele științific, autorul a dus ierbarul la Institutul Botanic din București. Cu oarecare întârziere, directorul îi răspunde: „Mult stimate Părinte, Scuzați-mă, Vă rog, că abia acum Vă pot trimite numirile sciențifice ale plantelor aduse de D-Voastră deja de mult. Multa ocupațiune la Institut și desele excursiuni botanice au fost cauzele principale, cari m-au făcut să întârziez așa de mult cu determinarea lor. Cu deosebită stimă” (scrisoarea nu e datată). Înțelegem de aici că, pentru a finaliza această monumentală operă, S. Fl. Marian a trebuit să depășească nu numai dificultățile legate de culegerea informațiilor, ci multe altele, mai mari în anumite privințe, care proveneau din puținătatea surselor de informare și a posibilităților de comunicare din perioada respectivă. A muncit din greu pentru a o finaliza, dar a rezultat o lucrare unică în cultura română. Este un motiv în plus să considerăm publicarea ei drept un eveniment cultural la care, după cum am mai spus, dr. Aura Brădățan are contribuția cea mai importantă. În legătură cu asta, în Cuvânt înainte la vol. III, prof. univ. dr. Dumitru Murariu, membru corespondent al Academiei Române, afirma printre altele: „Este remarcabilă dăruirea sa sufletească, de a nu-și fi precupețit eforturile, de a face o mare investiție de timp și energie, de a proba o neobișnuită putere de muncă. Finalizarea manuscriselor pentru tipar îi face o deosebită cinste editorului științific și îi atrage deplin meritate FELICITĂRI, pentru tipărirea Botanicii poporane române – adevărată enciclopedie a ilustrului învățat, cărturar și mare patriot – Simion Florea Marian. Toate trei volumele nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă” (p. 9).
Comentarii