Dr. Svetlana Beatrice Smoleac – a 12-a expoziție (și ultima!…)

Ultima expoziție postumă a dr. Svetlana Beatrice Smoleac cuprinde 19 din tablourile păstrate de părinții ei, Marieta și Ion Smoleac, și expuse la Galeria Migal pentru a o readuce în memoria celor care au cunoscut-o îndeaproape pe fiica lor, plecată mult prea devreme dincolo.

 

Vernisajul a fost marți, ziua când Svetlana ar fi împlinit 56 de ani, în prezența familiei și a unor buni prieteni, iar timp de două săptămâni expoziția va putea fi vizionată de cei care iubesc arta. Este a 12-a expoziție postumă, dar și ultima, fiindcă puterile mamei și tatei s-au împuținat pe zi ce a trecut din cei 10 ani care se vor împlini, în septembrie, de la moartea ei. „Nu mai am putere”, ne-a spus mama, adăugând că toate expozițiile pe care le-a organizat de-a lungul anilor au ajutat-o să treacă peste durerea cumplită a pierderii singurului copil. „Foarte mult m-au ajutat aceste expoziții, am impresia că spiritul ei este prezent, parcă ar fi fost ea lângă mine”, ne-a spus dna Marieta Smoleac, care a trecut pe la redacție, ieri dimineață, înainte de a duce Svetlanei, la mormânt, un trandafir uriaș, de culoare ivoire. „Mă duc de două ori pe zi la cimitir, unii mă întreabă de ce o plâng și o deranjez tot timpul. Fiecare face cum crede, nu dau explicații nimănui”. Pasiunea Zvetlanei pentru desen datează din clasa a V-a, iar de atunci a continuat să picteze din natură, inclusiv în anii Facultății de Medicină, pe care a urmat-o la Iași. La prima ei expoziție ca studentă în anul I, în 1976, realizată împreună cu cunoscutul pictor Dan Hatmanu și cu alți 4 studenți, a rămas fără cele 3 tablouri expuse, care au dispărut fără să știe nimeni cum și când. Unul dintre tablouri era cu cactuși înfloriți. Un tablou asemănător, dar cu cactuși fără flori poate fi vizionat acum, în expoziția de la Galeria Migal. „Facultatea și-a plătit-o singură, din tablourile vândute, care acum se află în toată țara”, spune dna Smoleac. Cineva m-a întrebat de ce nu fac o retrospectivă cu tablourile ei, dar cum să le aduc pe toate?…”