O aventură epică

Nu știu ce ecouri va fi stârnit cartea izvodită de dl Mugur Andronic, apărută în 2005, la Suceava, sub egida Societății Culturale „Ștefan cel Mare” și intitulată provocator În umbra marilor imperii ucigașe. Opul în discuție, echipat cu ilustrate de epocă, poate fi botezat și roman.

 

El beneficia de o caldă Binecuvântare, iscălită de Pimen (Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților), lăudând, firesc, această „roadă a minții și inimii”. Și, în plus, dl Andronic a smuls și o recomandare (prietenoasă) a lui Eugen Uricaru, pe atunci Președintele Uniunii Scriitorilor de la noi. E vorba, precizăm din start, de o carte îndelung visată, pentru care dr. Mugur Andronic, istoric și arheolog (după cum prea bine se știe) s-a pregătit temeinic. Ca dovadă, anexează în chip de Document o listă cu 93 de supraviețuitori, intervievați în intervalul 1973-1988, transferând în romanul-document parte din pătimirile și peripețiile narate de cei îmbiați la taifas. E vorba, așadar, de un fragment de istorie, reconstituind cu har soarta soldatului austriac bucovinean, prins în vâltorile primului război mondial pe fronturile continentului ori în prizonierat (italic, siberian). Sunt, negreșit, pagini de patrimoniu, vorbind despre suferința românească, cum suntem avertizați. Din prefața dlui Eugen Uricaru (Un semn bun) semnalăm o recomandare; ar fi bine ca autorul, trecând – certamente – „o probă de profesionalism” să-și tempereze entuziasmul, vădind „zgârcenie” epică. Fiindcă el, ca „istoric atent și autor dotat”, încarcă excesiv pagina, îngreunând lectura. Abundența de regionalisme și nemțisme, notele de subsol reconstituie atmosfera „de epocă”; dl Andronic, observăm, are ureche dar nu și disciplină epică. Efortul documentaristic este însă remarcabil. Chemați „la bătaie”, eroii săi știu că, duși la Czernowitz, clopotele apocalipsei vesteau răzbelul. Cu început monografic (Kaczyka, îndeosebi), cu un fir epic iute părăsit (vezi ardeleanul arestat la Solca), romanul desfășoară istorii paralele, fie urmându-l pe Ciprian în Siberia, fie urmărind isprăvile galițiene ale lui Niculai / Nicolaus, din regimentul 22 Lemberg, devenit ordonanță la căpitanul Brucker. Vrem a spune că întâlnim secvențe suculente și că mâna prozatorului se simte: sosirea trenului la Tomsk, ocazia de a face „bani buni” într-o expediție prin taiga, plăcintele moldovinești ale Zănoviei, visul lui Gavril Roată de a ajunge „în Amereca” și, mai ales, speranța de a scăpa de blestămăția de război (de „a scăpa” acasă) prilejuiesc pagini reușite. Atent la limbaj, cu salturi epice (derutând bietul cititor), dl Andronic închipuie un puzzle prozastic. Merită semnalată și scena de final; adunătura de combatanți (acel „vulcan omenesc”) aduce în prim-plan pe generalul Hoffmann (umilit) și pe colonelul Horvath (sacrificat), anunțând că vremea vorbelor goale a trecut. Sătui de moarte și de război, soldații vor să pună capăt acestor / acelor „vremuri smintite”. Un va urma, plombat la sfârșitul volumului, ne obligă să sperăm că Mugur Andronic își va continua aventura epică. Îl așteptăm! Miza cărții merită această trudnică lucrare.