Încă o dată cu pluta pe apele Bistriței (I)

Temerarii

Un grup de patru temerari a început vineri coborârea cu pluta pe apele repezi ale Bistriței, pe o distanță de peste 40 km, la fel ca pe vremuri. Aventura a fost inițiată de profesorul de istorie Constantin Cojocaru, cu sprijinul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, sub denumirea “Ultima plută cu plutași adevărați pe Bistrița”.
 

Plecarea a avut loc de la Gura Barnarului din comuna Crucea, acolo unde timp de trei zile a fost construită și pregătită de plecare pluta. Ultimii plutași au astăzi peste 80 de ani, iar plutăritul pe Bistrița a devenit o poveste frumoasă, pe care profesorul Constantin Cojocaru, strănepot de plutași, născut în satul Lunca, județul Neamț, a readus-o în actualitate. Totul a pornit de la o carte Prin această acțiune, profesorul Constantin Cojocaru, autorul cărții „Plutașii de pe Bistrița”, și-a dorit să aducă un omagiu tuturor plutașilor de pe Bistrița, ajutat fiind în organizarea evenimentului-simbol de Regia Națională a Pădurilor „Romsilva”, prin direcțiile silvice din Suceava și Neamț „Ideea de a scrie această carte despre plutărit nu-mi aparține. Am un prieten la Târgu Mureș, un istoric de valoare, Ion Ranca, cu care m-am cunoscut la Paris și, după ce m-am întors din misiune, povestindu-i cum se derula munca la pădure, la plute, el mi-a solicitat să scriu un articol și să îl public într-o revistă de istorie clujeană. Am scris vreo două variante și am fost nemulțumit și de formă, și de fond. Atunci mi-am zis că trebuie să văd ce au scris alții înaintea mea despre plute, plutărit, plutași. Sigur au scris mai bine, mai documentat și cu mai mult talent” ne-a spus Constantin Cojocaru. Pensionar fiind și având timpul liber necesar, profesorul Cojocaru a început documentarea despre plutărit în România la Biblioteca Academiei Române, acolo fiind o atmosferă de studiu formidabilă, și avându-l de multe ori vecin de masă pe Ion Cristoiu. „Am citit, m-am documentat și am constatat că nu s-a scris nicio carte despre plutărit. Atunci mi-am zis că aici sunt multe de spus. Am găsit articole foarte bine documentate, scrise începând cu 1898, primul fiind semnat de D.G. Dumitrescu, apoi în 1900 a scris un articol foarte bine documentat Mihail Anania, șeful Moșiei Regale de la Tarcău. Mi-am dat seama că sunt multe lucruri care trebuie spuse. Eu am avut avantajul că am lucrat în branșă și cunosc mult mai multe lucruri decât unul care este admirator de pe mal. Așa m-am apucat să scriu această carte. Știu că am fost subiectiv în scrierea ei, dar din punct de vedere al informației despre plutărit eu cred că această carte este una de referință. Nu este completă pentru că nu am tratat aspectele economice, despre care nu am găsit date suficiente în arhive. Ca un defect profesional, fiind profesor de istorie, am început cu primele informații despre plutărit de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Eu nu am talent gazetăresc, de aceea am încercat să redau realitatea așa cum am putut mai bine, fără nuanțări de stiluri. Această carte am scris-o ca Meșterul Manole, la un computer de ocazie, la care fie uitam să salvez, fie mai venea o pană de curent, ba s-a stricat calculatorul și am pierdut 90 de pagini. Dar nu m-am grăbit, am avut timp” a precizat Constantin Cojocaru. Văzând că scrie cartea, un prieten francez a devenit interesat de plutăritul pe Bistrița. Din discuții a apărut ideea aducerii în actualitate, măcar în scop turistic, a plutăritului pe acest râu. Profesorul Constantin Cojocaru s-a întors acasă, la plutărit Constantin Cojocaru s-a născut, a copilărit, și-a petrecut tinerețea la diferite munci legate de pădure. A început cu cea mai simplă, la plivit puieți în pepiniera de brazi, apoi a trecut prin celelalte faze, la udat mâzdari, la plantat puieți în parchete, la degajarea puieților de buruieni, apoi la muncile din pădure, doborât, fasonat și corhănit. Având rude plutași, de la 13 ani a lucrat și la plute. „Am avut o situație dificilă, am rămas orfan de tată de la 4 ani, și la 10 ani, în timpul marii secete din 1956, lucram la plivit în pepinieră numai pentru făina din care făceam acasă mămăliga. Eram fericiți că nu plecam în Banat cum plecau mulți săteni să-și caute hrană. La această vârstă mi-am început ucenicia la plute, pentru ca să ajung în scurt timp la o echipă de intervenție rapidă. Toată Bistrița, de la izvoare până la Piatra Neamț, era împărțită în niște sectoare, iar pe fiecare sector exista o echipă numită „Fulger”. Rostul ei era să degajeze albia Bistriței în momentul în care se produceau închisori. Închisorile însemnau blocarea Bistriței, plutele nemaiputând depăși locul unde se găsea închisoarea. Membrii echipelor „Fulger” erau oameni tineri, până în 25 de ani. La vârsta de 18 ani mi-am încetat activitatea la plute și m-am înscris la Liceul din Borca, un liceu destinat copiilor din zonă. Am terminat liceul la 21 de ani, fiind admis cu dispensă de vârstă. Am terminat Facultatea de Istorie la Iași, am devenit cadru universitar la Târgu Mureș, apoi la Ministerul Afacerilor Externe din 1965 până în 1978, în perioada 1971 – 1978 fiind diplomat la Ambasada României din Paris. La întoarcerea din misiune am lucrat 20 de ani în turismul internațional” ne-a spus Constantin Cojocaru, inițiatorul călătoriei cu pluta. (Va urma) SILVIU BUCULEI foto: IUSTIN BUCULEI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: