D’ale politicii (149)

– Un dicționar… alternativ –

 

> Acid. „Baia acidă a cuvintelor…” (L. Durrell) > Alb. Oare rochia mireselor este albă numai din cauză că ea trebuie să „rimeze”, anticipativ, cu culoarea frigiderului, aragazului, mașinii de spălat rufe? > Andropauză. Stare fiziologică specific masculină, care vine să întărească (mă rog…), prin ricoșeu, o seculară constatare: nu există și nu va exista dreptate pentru femei. > Bătrânețe. Bătrânețea – care e tristă deoarece este ireversibilă – îți va bate la ușă în ziua în care începi să ai mai multe amintiri și regrete decât vise, aspirații, proiecte. > Celibatar. Un individ ca-re a ratat ocazia de a fi nefericit și șansa de a face nefericită o femeie. > Diagnostic. Care sunt primele semne certe de nebunie la un evreu ? Încep să-i placă mai mult femeile decât banii. > Egoism (în doi). Opinia unui scriitor: un cuplu adevărat, care vrea să dureze, nu are nevoie de prieteni. El trebuie să cultive „egoismul dual”: o viață de familie ce își e suficientă sieși, ce știe să închidă ușa, la o adică, în nasul nepoftiților și curioșilor. > Fatalist. Acel tip care atunci când zărește de departe, pe trotuar, o coajă de banană își spune resemnat, în gând: sper să-mi luxez un braț, nu să-mi rup un picior! > Guvern. O dihanie feroce, cu două brațe inegale: cu cel lung ne buzunărește fără pauză, cu cel scurt ne împarte, periodic, mici pomeni. > Happiest. „Cel mai fericit e acela care știe să râdă de el însuși: el nu va înceta niciodată să se amuze” (J. Folliet). > Însurătoare. E ca o fata morgana. La început vezi o cămilă, un lac, palmieri. Dintr-o dată totul dispare și rămâi cu cămila… > Întrebare (feminină). Cum e mai bine: să iubești sau să fii iubită? Eu, una, prefer prima ipostază, deși este cea mai riscantă. Dar cel puțin tu ești cea care alegi. > Lapsus. “Cum de mai poți, după 50 de ani de căsnicie, să-ți alinți soția cu apelative tandre: iubire, vrăbiuță, iepuraș?” se miră un tânăr prieten. „Nu am de ales: de ceva vreme am uitat cum o cheamă” recunoaște, onest, venerabilul soț. > Modernitate (tristă). Azi, când o domnișoară întâlnește un tânăr atrăgător, prima întrebare pe care ea și-o pune este: oare tipul ăsta e genul de om cu care voi fi de acord să-mi las copiii în weekend o dată la două săptămâni?