Ion Cozmei la sărbătoarea destinului

Vineri, 11 martie 2011, în ziua în care împlinea 60 de ani, poetul Ion Cozmei s-a sărbătorit cu prieteni, colegi de breaslă, cititori și invitați de onoare la Biblioteca Bucovinei ,,I. G. Sbiera” Suceava.

 

Manifestarea a fost deschisă de directorul instituției-gazdă, Gabriel Cărăbuș, care, anticipând momentul ei de vârf, a spus că aparținând etniei ucrainene, Ion Cozmei, scriitor de limba română, reprezintă un liant între cele două părți ale Bucovinei. Și între cele două literaturi și culturi, am adăuga, luând în considerare studiile și traducerile lui Ion Cozmei dedicate lui Taras Șevcenko. Cu doi moderatori de elită, poeții Lucia Olaru Nenati și Vasile Tărâțeanu, poetul cernăuțean dându-i întâietate, plin de cavalerism, doamnei, iar doamna devenind de la primele cuvinte (Ion Cozmei este ,,o personalitate oximoronică”) vioara întâi, secondați însă mereu și de Ion Cozmei (care a jucat de atâtea ori acest rol!) și cu intervenții numeroase, pline de căldură, sărbătoarea a avut cadență și farmec. Mai mult, a spus ceva important despre sufletul scriitorului adevărat, care se bucură, dincolo de invidiile și melancoliile trezite de succesul literar sau social al confratelui de breaslă, de sărbătorile vârstei lui ca de un prilej de a fi împreună și de a-și mărturisi încă o dată solidaritatea, prețuirea pentru scris și pentru condiția de scriitor în vremuri întotdeauna potrivnice lor. Potrivnice fie prin privirea de sus oprită pe ceea ce Nichita Stănescu numea bolile profesionale ale scriitorului, pe condiția sa materială, de regulă, modestă, fie prin diferența criteriilor valorice. Vrem să spunem că, puține fiind excepțiile, scriitorii adevărați s-au bucurat să participe la aniversarea unuia de-ai lor. A lui Ion Cozmei, care, cum spunea poetul Constantin Hrehor, împreună cu Ion Beldeanu și Nicolae Cârlan (în ceea ce ne privește, l-am alătura și pe Onu Cazan) ,,a marcat literele, cultura Sucevei în ultimii 50 de ani”. Au venit cu amintiri, urări și daruri. A vorbit despre scriitor și om Lucia Olaru Nenati: ,,un personaj chiar histrionic, creat de destin, trimis de destin în lume ca să o facă mai puțin săracă”; ,,când am aflat că împlinește 60 de ani, m-am bucurat: i-a meritat, i-a luptat, i-a cucerit pe câmpul de luptă”; după care a evocat neuitatul moment al uneia din ,,Amiezile bucovinene” de la Iași ale lui Liviu Papuc, într-o iarnă în care au venit la Casa Pogor, fugind amândoi de sub ,,umbra arborilor cu perfuzii” (Lucia Olaru Nenati fiind internată la ,,Spiridon”, iar Ion Cozmei la ,,Parhon”) de dragul poeziei și al întâlnirii confraților. A vorbit despre poet Mihai Iacobescu: ,,Eu am trecut prin trei by-pass-uri, el prin patru, dacă va ajunge la 90 de ani să-i sărute mâna soției sale, Tania, care are un mare rol în ajungerea lui Ion Cozmei la vârsta asta!” Vasile Tărâțeanu și l-a amintit pe Ion Cozmei mereu alături, și la tragedia pierderii fiului, și la bucuria sărbătorii semicentenarului, ajuns la Cernăuți, împreună cu Mircea Motrici și cu un dar simbolic. Și apropo de daruri, tot Vasile Tărâțeanu l-a lăudat pe cel adus la aniversare de editorul Corneliu Ștefanachi (,,care a făcut atâta bine poeților și literaturii române”), o extraordinară surpriză, cel de-al 17-lea volum al lui Ion Cozmei, antologia ,,Pacient la vama destinului” în frumoasa colecție a Tipo Moldova, Opera omnia – poezie contemporană. În continuare, Emil Ianuș, cu care Ion Cozmei a făcut ades spre deliciul publicului spectacolul unor dueluri epigramistice, s-a desfășurat în catrene inspirate de bilanțurile aniversării. Un capitol aparte al sărbătorii a fost scris de invitații de onoare ai lui Ion Cozmei, poetul, eroul Ucrainei Ivan Draci, ,,un clasic în viață” (Vasile Tărâțeanu), poet deosebit de apreciat și în România, laureat al Premiului ,,Nichita Stănescu”, Vasyli Boeciko – consulul general al Ucrainei la Suceava, cu soția, dna Nadia, și consulul Vasyl Nerovnyi, acompaniați de Ioan Bodnar, președintele Uniunii Ucrainenilor din România – Ținutul Ucraina, împreună cu un grup de tineri artiști de la Kiev. Salutând sărbătoritul și publicul, Ivan Draci a mărturisit că mereu a vrut să le-o ia înainte românilor, ,,dar cum să le-o iei înainte lui Eminescu și lui Nichita Stănescu?” ,,Până și în NATO, a glumit, tot românii au ajuns înainte!” Buchetul felicitărilor sale și ale consulului general a fost îmbogățit de recitările lui Ivan Draci și Ion Cozmei, de cântecele de ,,La mulți ani!” ale talentatului grup kievean ,,Vișivanka”, de Diploma și Medalia acordate lui Ion Cozmei de Ministerul Culturii și Turismului din Ucraina (diplomă dintr-un mănunchi foșnitor, care, la concurență cu elogiile, a adus strălucire în ochii aniversatului, și din care nu le vom menționa decât pe acelea ale Asociației ,,Ucraina și Lumea”, Fundației Culturale de Binefacere ,,Casa Limbii Române” din Cernăuți și Fundației Culturale a Bucovinei – coorganizatoare a manifestării, înmânate, onorant, chiar de președinții lor, poetul Ivan Draci, poetul Vasile Tărâțeanu și, respectiv, ec. Dumitru Cucu). Pe acest fundal emoțional deosebit se înscrie și intervenția lui Arcadie Opaiț, care a spus că probabil că n-ar fi fost poetul Arcadie Opaiț fără încurajările nașului său (nu numai literar) Ion Cozmei și, după un vechi obicei, i-a sărutat mâna. Urmând îndemnului Luciei Olaru Nenati, ,,Să ne mai aducem aminte de jumătatea română a poetului”, a luat cuvântul Ioan Prăjișteanu, reprezentantul Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România (de care aparține și Ion Cozmei), directorul revistei ,,Plumb”, care a vorbit despre prezența scriitorului Ion Cozmei în paginile sale, dar și despre sărbătorirea lui, la 60 de ani, în paginile aceleiași publicații culturale și de atitudine, inclusiv cu un amplu interviu realizat de Cornel Galben. Despre ,,prietenia care rămâne și se poate numi tot așa” a povestit poetul Ion Beldeanu, președintele de onoare al Societății Scriitorilor Bucovineni, menționând și însuflețirea cu care Ion Cozmei s-a implicat în 2009 în sărbătorirea sa, de asemenea la o vârstă frumoasă. Și istoricul literar Nicolae Cârlan, la cei 60 de ani ai poetului (,,din care câteva zeci i-a petrecut cumva și cu mine”) a mărturisit că membru SSB și USR a devenit și grație insistențelor (,,de tanc sovietic care ajunge la Berlin”) lui Ion Cozmei și a evidențiat meritul decisiv al lui Ion Cozmei pentru includerea așezării Călinești-Cuparencu în circuitul spiritual național, ,,un sat cu limba uzuală ucraineană, în care se rostește așa frumos româneș-te și în care Eminescu are un bust”. ,,Ion Cozmei – a mai spus – are deja operă literară, de poet, de traducător, pe care nici răuvoitorii nu i-o pot contesta”. Cu felicitări, flori și un cozonac (,,Să-i fie viața dulce!”) au venit și, prieteni buni, profesorii Marielena și Victor Pancu. Și cu urări (și nu numai), și prietenul Ciprian Bojescu. A surprins plăcut poetul Mihai Sultana Vicol cu mărturisirea că uneori a nutrit față de sărbătorit sentimente nu tocmai plăcute, pe care le regretă, deoarece ,,Ion Cozmei este un prieten de nădejde, știe să întindă o mână celui care suferă”. Despre prieten, despre om a vorbit și poetul Constantin Hrehor: ,,Om de caracter, nu am văzut afurisenie, invidie și răutate când scoteam cărți de o anumită ținută”, prietenia fiind, și pentru Ion Cozmei, ,,o virtute sublimă”, care ,,dacă este, este până la stele”. Nefiind la curent cu schimbarea orei manifestării de la 17,00 la 14,00, ultimul a sosit, primit însă cu aplauze, ziaristul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură Românească ,,Mihai Eminescu” Cernăuți, care nu putea să nu ajungă măcar în ultimul ceas la sărbătorirea ,,omului, poetului care întotdeauna a fost cu românii bucovineni” și care i-a înmânat Diploma de Excelență a Societății, împreună cu invitația călduroasă a unei seri de poezie la Cernăuți. Desigur, la sărbătoarea poetului Ion Cozmei, cuvântul final nu putea să aparțină decât poeziei. Iar poetul Ion Cozmei la 60 de ani i l-a dat cu melancolie și bucurie: ,,predicatul ești tu eu sunt doar un subiect /ca un semn necesar în ce-am scris și n-am scris /într-o vale de dor și-ntr-un secol imens…”