,,Amiază Culturală Bucovineană” de martie

Duminică, 13 martie 2011, la Galeriile de Artă ,,Pod-Pogor” a fost organizată de către Filiala Iași a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina o nouă întâlnire a bucovinenilor ieșeni și a simpatizanților lor, în colaborare cu Muzeul Literaturii Române, Societatea Culturală ,,Junimea ´90” și revista ,,Dacia Literară”.

 

Programul a cuprins discutarea creației literare a unei poete și a unui prozator, precum și, pe scurt, a noului număr, dublu (1-2/2011), al revistei ,,Bucovina literară” din Suceava. Liderul Filialei Iași a S.C.L.R.B., dr. Liviu Papuc, a prezentat-o pe ieșeanca Aurora Ștef, originară din Bucovina, care a publicat două volume: Elegii safice și Candele în timp, tipărite la Editura StudiS din Iași în 2010 și, respectiv, 2011. Unul dintre invitați, medicul și poetul Liviu Pendefunda, a spus, între altele: poeziile Aurorei Ștef exprimă ,,sufletul celei care le-a scris”; întâlnim în ele ,,amintiri asociate cu istoria trăită, cu copilăria”, având o ,,feminitate” amintind de Safo, dar, dincolo de o tendință ,,matriarhală” a poeziei de azi, găsim o năzuință la dualitate: întrucât ,,nu mai încape în ea”, poeta vrea ca femeile ,,să devină ei”, iubiții, prin acest efort emanând ,,sensibilitate, tandrețe”, dar și dorința ,,să lichideze primitiva estetică spre reflexivitate” semnalată prin unele simboluri, precum ,,Cronos, clepsidra” și altele; dar ,,cugetarea este suprimată” în ,,erotic, lumină și obscur”, ,,analiză concretă a spațiului” pe care îl transformă” în ,,altarul stelar de rugăciune”, ducând astfel la ,,dispariția cugetării prin feminitate”. Pentru întregirea profilului poetei, moderatorul acțiunii a citit fragmente din articolul poetului și eminescologului George Popa, publicat în nr. 4/62/2010 al ,,Revistei române”. Prof. univ. dr. Nicolae Crețu a intervenit pentru a propune un caracter polemic constructiv dezbaterii prin acceptarea și a altor puncte de vedere asupra lucrărilor: în aprecieri ,,e mai bine să nu fie consens total”; un aspect este ,,tendința spre o versificație metronomică, ceea ce nu e bine”; ,,nu are sens diferențierea” între ,,feminin” și ,,masculin”, deoarece ,,fiziologia poeziei impune urmarea unei sensibilități anume”, a omenescului și ,,asumarea a ceea ce este”– condiția de ,,a fi” în poezie. Poeta a mărturisit că s-a ,,văzut” în ,,radiografia” făcută și s-a simțit stimulată în lupta ei cu timpul pentru a atinge ,,magia clipei” prin cuvânt, a citit din versurile ei, a mulțumit celor care au contribuit la imaginea ei și apoi a dat autografe. Evaluarea prozatorului a făcut-o poetul și comentatorul de literatură Emilian Marcu: Emanoil Rei ,,își trage seva din stirpea prozatorilor bucovineni, buni povestitori”, are sentimentul profund al locului și al ,,rădăcinilor” în lumea satului natal, pe care o descrie ,,cu har”, ,,acuratețe” și temeinicie, reușind ,,o derulare aproape filmică”, atestând și însușirile de ,,excelent «regizor», fin observator”, cu un limbaj ,,crud, curat, uneori frust”, cu dialog ,,scurt, fără ocolișuri” și o preferință pentru ,,valorile perene ale neamului românesc”, astfel explicându-se și diversitatea personajelor cărții. Aceste aspecte au fost detaliate pe conținutul multor titluri. Subsemnatul, am adăugat și alte considerații, pe care le-am inclus într-un comentariu care va apărea în ziarul “Crai nou”. Autorul a citit un fragment dintr-o proză reprezentativă, apoi a mulțumit pentru atenția primită și, ca și poeta menționată, a acordat autografe pe exemplare ale volumului său.