Prințesa Gotică

A trecut printre noi frumoasă, elegantă și austeră ca o prințesă gotică. Profesoara IULIA LEO MIZA face parte din galeria acelor dascăli rari care au sporit cu lumina lor aureola de mit a Liceului “Ștefan cel Mare” din Suceava.
 

Un profesor care se naște la 100 de ani, la una din 100 de școli. Ea însăși un mit, “Doamna”, cum o numeau elevii săi, dădea dimensiuni profunde actului educațional și orizonturi infinite privirilor celor pe care-i învăța. Exigentă cu sine și cu cei din jur, a fost ani de-a rândul reperul moral al colegilor de cancelarie și ținta supremă a devenirii a sute și sute de adolescenți. Dacă învățământul românesc își va construi vreodată o panoplie a celor mai străluciți dascăli, cu siguranță Doamna IULIA LEO MIZA ar ocupa acolo un loc de cinste. Un loc pe care l-ar revendica strălucita-i carieră didactică și pe care l-ar impune miile de conștiințe umane care s-au construit în imediata-i apropiere. Pentru că, pe lângă informația riguros enciclopedică, Profesorul care era transmitea discipolilor săi arta autoconstrucției spirituale și morale. În preajma sa au înflorit valorile și au pălit nulitățile. Era caldă, plină de sensibilitate, de înțelegere și generozitate când intuia germenele inefabil al valorii umane și severă până la intransigență, uneori necruțătoare, cu tot ceea ce ar fi denaturat demnitatea umană. În clasă, în timpul lecției, era actorul desăvârșit care îi conducea pe adolescenți în spațiile infinite ale lumilor din afară, dar și în acelea ale lumilor dinlăuntrul fiecăruia. Și, dacă astăzi zeci de generații de foști elevi ai săi își poartă cu demnitate, cu mândrie și cu fermitate propriile valori prin lume, e pentru că poartă în adâncul ființei lor și valorile primite de la Doamna Profesoară IULIA LEO MIZA. Iar dacă astăzi instituția care este Colegiul Național “Ștefan cel Mare” din Suceava este unul dintre reperele fundamentale ale acestui oraș este și pentru că Profesorul IULIA LEO MIZA i-a împrumutat mult din propria-i valoare. Profesorul IULIA LEO MIZA a fost și rămâne o instituție în sine. Dumnezeu s-o ocrotească în înaltele-I ceruri, așa cum noi, foștii discipoli și colegi, o ocrotim în viețile și în sufletele noastre! Prof. OCTAVIAN NESTOR Suceava, 1 martie 2011

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: