Ce facem cu moștenirea lăsată de Teodor Bălan ? (II)

Fondul Teodor Bălan este unul dintre cele mai importante de la filiala Suceava a Arhivelor Statului, ne-a spus directoarea acestei instituții, Simona Palaghianu: “Fondul personal Teodor Bălan cuprinde un număr de 292 unități arhivistice din perioada 1402-1972, care au fost donate filialei de către creator în anii 1970-1972, în stare bună de conservare.

 

Fondul conține acte de stare civilă, autobiografie, invitații la manifestări culturale, articole privind viața și activitatea sa, manuscrise ale lucrărilor științifice, precum documentele mănăstirilor din Bucovina, Problema Societății pentru cultură, Pentru un teatru permanent în Cernăuți, ale conferințelor – Anul 1848 în Transilvania, Avram Iancu, Ardealul în anii 1848-1849 etc. Un loc deosebit îl ocupă corespondența primită de profesorul Teodor Bălan de la personalități de seamă ale timpului ca Nicolae Iorga, Andrei Oțetea, Constantin Giurăscu, Mihail Kogălniceanu, Radu Rosetti, Arhivele casei Curții și Statului Viena, care atestă rodnica activitate de cercetare a trecutului Bucovinei desfășurată de profesorul Teodor Bălan. Documentele cuprinse în acest fond se păstrează sub formă de original sau copie, fiind redactate în română, latină și germană”. “…Se pare că cei mai mulți istorici consideră de prisos să mai dezgroape morții” Prof. Mihai Iacobescu poate vorbi ore-n șir despre valoarea acestor documente: “De pildă, colecția Gazetei Bucovina de la 1848, care este unicat, nu știu dacă o are și Academia. Sunt documente de la 1848, în copie. El face parte din istoricii extrem de documentați, fiind într-o vreme directorul Arhivelor de la Cernăuți. A cunoscut direct ce-a mai rămas în urma Primului Război Mondial și a cules extrem de multe documente. Dintre studiile existente, închinate unor realități medievale mai puțin cunoscute, luptei naționale a românilor, ca de pildă acel episod, lupta pentru tricolor, pe care l-a publicat nu demult Marian Olaru de la Rădăuți. Are un studiu despre Bucovina din anii 1848-1849, a cărui valoare, chiar dacă studiul ar fi depășit de cercetările actuale, consistă în următoarele elemente: în primul rând, pune în anexă documente ale țăranilor din Bucovina, în câteva volume de memorii, îndeosebi din ocolul Câmpulung Moldovenesc, fapt unic, fiindcă între timp ele nu se mai găsesc. În al doilea rând, pune în anexa studiului său fragmente din documentele Revoluției de la 1848 (petiția țării, manifestul țăranilor din zona Rădăuți, semnat de deputatul Mihai Bodnar Bodnărescu, un memoriu al țăranilor de la Gura Humorului, pe urmă promemoriu la petiția țării a lui Eudoxiu Hurmuzachi, o selecție din scrisorile fruntașilor, boieri, clerici, deputaților către Eudoxiu Hurmuzachi, care la 1848 s-a transformat în purtătorul de cuvânt al românilor din Bucovina și al întregii populații și are meritul de a fi luptat aproape 10 ani până când a smuls Parlamentului imperial statutul de ducat autonom). Teodor Bălan n-a apucat să publice acest lucrări, însă le-a predat la Academie, unde există un fond Teodor Bălan”. În al treilea rând, dar nu cel din urmă, sunt documentele mănăstirești care atestă faptul că Bucovina a fost, cândva, în întregime, românească: “Un aspect extrem de important este cel al documentelor bucovinene și documentele mănăstirilor din Bucovina. S-a început publicarea lor, a apărut un singur volum editat de cei de la Centrul de studii Bucovina de la Rădăuți, însă el are foarte multe. Publicarea lor integrală ar oferi cercetătorilor români și străini un extraordinar instrument de lucru, iar Bucovina ar avea una din cele mai bogate colecții de documente (ale Bucovinei propriu-zise, ale mănăstirilor, memorii ale țăranilor, documente privind istoria culturii în Bucovina etc.). Din aceste documente reiese că Bucovina a fost, în integralitatea ei, un spațiu românesc în care s-a încurajat venirea zilierilor, a “haluparilor” (cei care veneau pe moșiile mănăstirești și boierești și lucrau cu ziua pentru mâncare), care apoi au fost împroprietăriți. Toate moșiile au fost inițial ale proprietarilor români și în toate așezările (chiar în cele care astăzi sunt rutenizate lingvistic) bisericile au ctitori români. Interesul curții din Viena era ca, atrăgându-i pe ruteni aici, încurajând mișcarea tinerilor ruteni, cum se chema, să creeze un stat ucrainean care să includă și ucrainenii din Galiția și nordul Bucovinei, dar să-i atragă și pe cei mult mai numeroși din imperiul rus. După semnarea tratatului cu Ucraina de către Emil Constantinescu și prelungirea sa de Ion Iliescu (în condițiile în care România nu mai era amenințată de trupele sovietice ca în iunie 1940) se pare că cei mai mulți istorici consideră de prisos să mai dezgroape morții luând de bună «politica faptului împlinit», adică rutenizarea părții de nord a Bucovinei începută sub austrieci, încheiată sub sovietici, și care se desăvârșește acum chiar cu acceptarea formală a noilor documente internaționale privind respectarea dreptului po-poarelor și minorităților”, spune prof. Iacobescu. “Teodor Bălan ar merita foarte mult” Din păcate, fondul Teodor Bălan nu este valorificat, spune prof. Iacobescu. Foarte multe din studiile sale sunt în manuscris, iar printre ele amintim “Bucovina în anul 1848”, “Documentele Mănăstirilor din Bucovina, 1402-1850. Studiu și documente”, care cuprinde informații despre mănăstirile Humor, Putna, Biserica lui Dragoș de la Putna, sihăstria Putna, Voroneț, Sf. Ilie din Suceava, Sucevița, Dragomirna și altele, “Memoriile țăranilor din Câmpulung Moldovenesc” etc. “Dacă s-ar publica aceste documente și studiile sale, el ar rămâne netăgăduit cel mai important istoric al Bucovinei, depășind prin semnificație opera lui Ion Nistor. Suceava a făcut un gest lăudabil, pentru că le-a inventariat, le-a ordonat, s-au și publicat 2 volume, unul care privește aspectele generale ale Bucovinei, altul închinat orașului Suceava, dar aceste documente sunt în rezumat și nu în totalitate”. Prof. Iacobescu mai spune că pe baza documentelor lui Bălan s-ar putea scrie, în sfârșit, o Istorie a orașului Suceava, care nu există încă, numai că multe sunt scrise în gotică și nu există specialiști să le traducă. Prin anii ’70, când Teodor Bălan avea 85 de ani, Universitatea Suceava și Societatea de Științe Istorice au cumpărat toată biblioteca lui. “Dacă la noi s-a născut o mișcare pentru istoria Bucovinei și suntem singura facultate din țară unde am introdus un curs de Istoria Bucovinei, toate acestea s-au putut face, îndeosebi, datorită bibliotecii lui Teodor Bălan. Toate cărțile lui Bălan pot fi găsite în biblioteca noastră, la un fond special, și sunt cu ștampila lui”. Teodor Bălan este istoric și arhivist, pasionat cercetător, culegător și editor de documente, respectat profesor de liceu și docent universitar, la care se adaugă relațiile sale marcante cu personalități culturale și științifice. “Rezultatele muncii sale asidue, pe de o parte, și destinul său tragic, pe de altă parte, toate acestea ne impresionează conferindu-i un loc binemeritat în istoriografia românească, el reprezentând un model pentru cei de azi”, conchide Ileana Maria Ratcu în lucrarea ei. La rândul său, Mihai Iacobescu crede că “Teodor Bălan ar merita foarte mult”, de aceea ar trebui “să ia cineva taurul de coarne, poate cei de la Rădăuți, poate autoritățile, și să publice această colecție de documente care este cea mai valoroasă, după cea a lui Hurmuzachi, și unică pentru Bucovina”.