Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă a împlinit 92 ani

Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă a împlinit, joi, venerabila vârstă de 92 de ani.

 

De ziua sa, slujitorii Mănăstirii de la Petru Vodă, așezare monahală întemeiată de părintele Iustin, au pregătit un „Te Deum” pentru a-l sărbători pe monah. Părintele Iustin Pârvu și-a început viața monahală la mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, se înscrie la Seminarul monahal de la Cernica, lângă București. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de Est, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniștii, părintele a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsa săvârșind-o în închisorile de la Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. După ce și-a ispășit pedeapsa, a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniță pentru că nu s-a lepădat de credința sa. În 1964 este eliberat și devine muncitor forestier. După doi ani, în 1966, revine la viața monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah. Din dorința de a-l controla, conducerea comunistă a țării îl obligă pe părintele Iustin în anul 1975 să slujească la Mănăstirea Bistrița. După 1990, părintele Iustin se întoarce la Mănăstirea Secu și, până în 1991, este preot și duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune. În 1991, întemeiază mănăstirea de la Petru Vodă. Părintele își continuă misiunea de a schimba câtuși de puțin această lume și, în 2000, ridică un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă de educație pentru copii și un azil pentru bătrâni, iar, trei ani mai târziu, înființează o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită “Glasul Monahilor”. “În chilia mică a părintelui Iustin par a se întâlni toate drumurile din România. Este o intersecție de duh și speranță. Aici se întâlnesc toate colburile și toate disperările și toate încercările. Oamenii aduc bruma lor de suflet, o cară cu ei de departe, iar în chilie, pe un colț de pat sau stând în genunchi, lasă toată oboseala, ca alpiniștii care, după ce au atins vârful, se relaxează pentru că știu că urmează mult mai lesnicioasa coborâre”, descrie Adrian Alui Gheorghe în cartea “Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire”, modul în care părintele Iustin îi primește pe toți cei care doresc să scape de povara păcatului sau pur și simplu caută un loc de liniștire a sufletului.