Riscul

…Așadar, printr-o lege scurtă (238/2010), de doar 3 articole, ziua de astăzi a devenit Ziua Culturii Naționale. 15 ianuarie, data pe care o știm a fi a nașterii lui Mihai Eminescu (însă există cercetători care susțin că cea reală ar fi de 20 decembrie 1849!). Probabil că este o alegere potrivită. Că ar fi o alegere întemeiată ar dovedi-o și faptul că, urmărind diverse declarații/știri, afli că-și are paternitatea ba la Academia Română, ba în intenția lui Eugen Simion sau cea a lui Victor Socaciu, ba între deputații PSD, ba și între cei UDMR, fără de a căror susținere nu se știe ce s-ar fi întâmplat cu proiectul, ba, finalmente, la președintele țării care, dacă nu și-ar fi pus semnătura…

 

E limpede că ideea se susține și prin faptul că alte state își omagiază deja cultura națională la date legate de mari personalități: Dante, Cervantes, Camoes… Mi-e dificil să apreciez contextul în care au loc și conținutul manifestărilor din Italia, Spania sau Portugalia și chiar al celor din cadrul Zilei Culturii Maghiare (marcată la o săptămână după ziua noastră), însă fiindcă au apărut deja voci care să acuze textul legii (în care Mihai Eminescu nici nu este pomenit!) sau opinii temătoare cum că Ziua ar putea să estompeze, treptat, tocmai importanța aniversării lui Eminescu, îmi zic că, până la urmă, chiar ar exista acest risc. Ca, de ziua lui, Eminescu să devină unul printre alții. Ca ziua lui, după priceperea, placul, dispoziția sau interesele unora sau altora, poate că despovărată de „festivismul” adesea acuzat, să devină, ici și colo, ziua cântăreților din drâmbă, prilej de omagiu al maeștrilor de graffiti în casa scării, motiv de promovare a goblenurilor de talcioc sau, la nivel înalt, momentul tocmai nimerit pentru un simpozion despre avatarurile poneiului roz de la New York, cel cu svastica ștanțată pe cur.