O formă de protest la nivel academic

 

Procesul legislativ reprezintă activitatea de bază în Parlamentul României. Alături de acest proces cu forme și proceduri specifice în Senat și Camera Deputaților, se desfășoară și alte activități importante între care: mesaje ale unor conducători de state și guverne aflați în vizită oficială în România; aniversări și comemorări ale unor evenimente de nivel național; evocarea unor personalități din istoria și cultura română (noi am evocat pe Eudoxiu Hurmuzachi, Ion Nistor, Eugen Botezat ș.a.); dezbateri și seminarii politice; lansări de carte etc. În cei patru ani de parlamentar, 1996-2000, am participat la mai multe manifestări politice și cultural-științifice de autentic interes. Societatea pentru Cultura și Literatura Română – Filiala București, bunăoară, împreună cu Secția de istorie a Academiei, a organizat în 1999 manifestarea culturală dedicată evenimentului de la 28 noiembrie 1918 – “Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei cu Regatul României”. Simpozionul s-a desfășurat la Academia Română și la el a vorbit profesorul universitar Florin Constantiniu. La Comisia de învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților ne-am reîntâlnit cu domnul profesor Constantiniu atunci când s-au discutat problemele de promovare a manualelor alternative de istorie și despre curricula școlară pentru învățământul preuniversitar. Un intelectual extrem de frumos așezat în conduita sa și în comunicarea cu semenii. Așa l-am cunoscut. Recent m-am reîntâlnit cu dl acad. Florin Constantiniu prin intermediul unui interviu publicat în revista „Formula AS”, anul XX, nr. 950(51), 24 dec 2010-7 ian.2011. L-am citit cu atenție și minuție și am a sublinia rigoarea argumentelor privind noul raport între globalizare și identitatea națională, rolul formativ al istoriei naționale în cultivarea și promovarea valorilor moral-naționale și nevoia unui învățământ temeinic conceput și organizat în toate unitățile școlare din România. Din toate răspunsurile sale rezultă multe nemulțumiri, chiar și starea de revoltă. La întrebarea din finalul interviului, „Ce vă doriți pentru 2011?”, domnul academician a răspuns: „Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoție, ticăloșie și nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid și ușor”. Este un răspuns cutremurător! Socotesc acest răspuns drept un protest la nivel academic. Acest protest urmează celui la care s-a angajat învățătoarea Cristiana Anghel care a fost în greva foamei timp de 70 de zile, dar și gestului de disperare al domnului Adrian Sobaru, care s-a aruncat de la balconul Parlamentului în plină desfășurare a unei ședințe comune a celor două camere. Aceste manifestări devenite publice se adaugă la mulțimea grevelor și protestelor colective în multe localități din România. Nu-i nevoie să fii sociolog ori analist politic ca să înțelegi cauzele care stau la baza unor astfel de manifestări, unele extreme. Oare ce forme și câte vor mai veni în anul 2011?